Dumitru Ichim

TOT LA GURA OCEANULUI, Nova Scoia, Canada A trecut ziua prin faa mea i m-am întunecat! Exist un întuneric al tristeilor i un întuneric al adândurilor. Adâ...ncul în jos - caligrafia ta, oceanule, cu care ai desenat toate formele de via ale visului de noapte halucinant de frumos! Adâncul în sus - întuneric al apofaticului dionisian, întuneric al nopii ultraluminoase, Lumin ultraîntunecat ca s poat prin el chiar necuvânttoarele constelaii s poat cuvânta cum niciun poet nu a reuit cu pana psalmilor lui! i moartea este întuneric, dar este întunericul ilogicului, precum cel al cerului, care las s-i moar soarele ca s se poat distruge zvoarele mrginirii i ale timpului. Numai prin ochelarii morii putem citi taina mormântului gol. Este întunericul cel mai adânc al lumii - mareea de la ceasul al aselea pân la ceasul al noulea. A fost ceva, aa... cum numai tu poi înelege când vii la Bay of Fundy, singurul loc din lume când intri în altarul Lui s-i spovedeti toate râurile i fluviile tale care au greit cu voie, sau fr de voie, cu murmurul sau cu valul npraznic, cu tiin sau cu netiin... ''Dar pe infinit cine l-a creat?'' Iubirea! C numai Iubirea fiind infinit poate crea infinitul, cum în zâmbetul unui copil poi vedea, prin spatele veniciei, cam cum apare Cel Venic care a creat venicia, cum cel ce a creat iubirea nu putea fi decât Iubirea, lucru la fel de greu de îneles cum ar fi: de unde începe inelul i care este punctul unde sfârete. Creierul meu nu are rspuns, dar întrebai inima îndrgostitului i vei afla adevrul. Încerc s-mi explic: De ce în subcontientul meu a fost mereu o chemare de a m întâlni cu tine? Tu, Zbuciumatule, gemând de Atlantidele mele ascunse în beciurilor tale! De ce tocmai aici unde mareea ta este cea mai mare din lume? De ce vikingii i-au imaginat c aici ar putea fi ''captul lumii''? Poate c preoii lor, s nu uitm c pe fiul lui Erik the Red, Leif Eriksson l-a încretinat regele Norvegiei, l-au instruit întru ''captul lumilor' limanul cel lin la care scpm! Vezi tu, okeanos?! În fiecare zi port aceleai straie ale morii i mi s-au zdrenuit. Nu crezi c sunt gata pentru marea îmbriare? Nu crezi c ar fi cazul s-mi destinui, unde este poarta timpului prin care s poi iei, s urci deasupra lui i s-i cotrobi în rucsacul lui fr s-i dea seama ce caui tu, prizonierulu lui, pe moia lui, cutându-i cheia de la celula creierului unde poi s-l închizi. E ceva ca lutul s-i gseasc olarul i s-i dicteze ce fel de oal s roteasc în palmele nsctoare de minuni ale pmântescului în nepmântesc, Ar trebui s- ne descotorosim de gândirea strict de cartograf a morii, cu râurile i saharele timpului, cu Marea Moart la mijloc, iar la captul lumii Râul Uitrii a tot ce suntem ca potir de lut, da, de lut, dar plin de vinul nemuririi. S avem o hart a crucii, o hart busol cu punctele cardinale ale pmântescului plin de via precum soarele care se îmbrac în învierea Rstignitului. Ne-am învat s gândim ''geografic''. Uitm c Ghea (Gaia) era zeia cea care mustea de viaa pmântului. Uitm c numai ''genitivul'' nsctor al oamenilor i al zeilor.Uitm c numai el, nici cel care d nume (nominativul), nici cel care druie (dativul), nici cel care acuz (acuzativul), nici cel care care ne cheam ( vocativul) nu pot ''genera'' nimic din pântecele lor sterp i este numai mult binecuvântatul ''genitiv'' din smâna cruia a putut s creasc ''arborele genealogic''. Uitm c însi femeia ( ghini, ghinekos) ca s devin mam trebuie s mearg la un ''ginecolog'' ( doctor pentru femei). Uitm c tot ce suntem a fost programat în ''genele'' ADN-ului. Uitm c ochiul, care dup ce a cules recoltele luminii ca s le depoziteze în inim are nevoie de ''gene''. Uitm cam multe, ''în general'' pentru c suntem geniali i oameni de ''tiin'', pentru c nu ne oprim la ''cuvântul care d via'' i c în locul teiului rusalin suntem ispitii de otrava mruntelor flori de cucut. ( VA URMA ) Dumitru Ichim Kitchener, Canada

PUB | Biserica Sf. IOAN BOTEZTORUL din Kitchener, Ontario Pr. paroh IONU MAEREAN mobil +1 (226) 600-2911 [email protected]... http://www.sf-ioan.ca/ ADRESA 2150 Bleams Road, Kitchener, ON, Canada, N2E 3Y1 ISTORIC Parohia a fost întemeiat de un grup de bneni din Banatul românesc din fosta Yugoslavie (Serbia), în iunie 1967, de Pr. Nicolae Zelea, urmat de Pr. Nicolae Tnase, care a pstorit-o din 1968 pân în 1978 când a venit Pr. Dr. Dumitru Ichim. În timpul printelui Nicolae Tnase s-a cumprat în 1969 un imobil pe 335 Lancaster St. W. care a servit ca biseric. Din 1978 a urmat Pr. Dr. Dumitru Ichim care a pstorit din 1978 pân în 2014. În timpul pstoririi lui, s-a cumprat în 1986 o ferm. Pe aceast frumoas proprietate de 10 acri s-a zidit în 1989 CENTRUL CULTURAL ROMÂNESC - BANATUL cu o capacitate de aprox 700 de persoane. În 1994 s-a terminat de zidit biserica în stil ortodox românesc i sala bisericii, prima slujb având loc pe 14 august 1994 când Printele Pr. Dr. Dumitru Ichim a împlinit vârsta de 50 de ani. În 2013 s-a terminat pictura bisericii, cu excepia balconului de la cor. În anul 2013 a fost numit ca preot paroh Pr. IONU MAEREAN care este pân în zilele noastre. Banchetul de pensionare al Printelui Pr. Dr. Dumitru Ichim a avut loc în august 2014 "Suntei ateptai cu drag s vizitai biserica noastr, s fii alturi de noi prin participarea la slujbe cât i la activitile culturale care au loc în cadrul CENTRULUI CULTURAL ROMÂNESC - BANATUL" Pr. Dr. Dumitru Ichim LiveTVRO Canada - Multicultural Television a vizitat aceast biseric i mulumete pe aceast cale pentru ospitalitatea i informaiile primite de la Printele Pr. Dr. Dumitru Ichim în Septembrie 2016 www.LTVRO.com

Murim ca un stup de miere / Ce se umple de-Nviere ! -

BAY OF FUNDY, Nova Scotia Cine te mângâie pe tine, oceanule, tu care eti cel mai credincios câine al lui Dumnezeu? Numai tu tii s-i aperi necuprinsul i adân...curile, infinitul i eternul, scrise pe turcoaz în caligrafie de inim îndrgostit. Tu, chip i asemnare al cerurilor Lui, spune-mi, robule i frate al singurtilor mele, tu care pori rnile Lui, iar din coasta ta curge sânge i ap dttoare de via, griete-mi întru numele Celui prea înalt unde este limanul cel lin de la captul lumilor? O fi mai departe unde apele sfâresc în începutul de timp de-a netimp? Sau o fi în n-o fi, la mrginirea de tain a cerului unde se coboar-n chenotic? Numai tu poi s tii: Oare cum nemrginitul s-a fcut mrginit? Se rotise acolo unde timpul i venicia erau atât de transparente i de subiri c au putut fi prinse numai cu un fir din steaua de deasupra. i dac, de ce nu?, cerul a putut s treac pe sub timp i s se fac-n carne i os de om muritor înseamn c acolo e fântâna pe care oamenii o caut a tinereii fr de btrânee i a vieii fr de moarte i astfel, pe sub apa aceea se poate ajunge la fântn i trece pe sub timp nemânctor de timp, nu-i aa? Poate fi alcineva care s cunoasc mai bine Scripturile Apei, decât tu cel care ai reuit s strângi toate apele lumii? Tot ce a curs i a fost trector prin tine a devenit albastrul cel venic, prin tine, rob al lui Dumnezeu, frate geamn al cerului, i amândoi - cei mai iubii copii ai aceluiai Printe. Te-am cutat din copilria mea nu ca pe o imensitate de ape, ci ca pe unul care avem acelai fel de inim. Îi aminteti c înainte de a fi pe pmânt i tu i eu eram vecini în planul Lui de tocmire al vzutelor i nevzutelor pe acelai liman de la captul lumilor? Din nevremea aceea când nu erau nici soare, nici lun, nici stelele adâncilor izvoare locuiam în aceeai lumin a planului Lui. De atunci, i tu i eu, am crat amintiri dragi pe care, venii pe pmânt, tu visai din când în când c ai s strângi toate apele lumii i, cu trena tuturor fluviilor curgtoare, s poi s te înali într-un zbor cosmic pân la porile Lui i s-i spui: ''Tat, ne-am întors acas cu toi fiii i fiicele mele i ale cerului! Asta visai tu, iar eu când eram copil visam c zbor peste apele tale. Cât de dor mi-a fost de tine! Te-am cutat prin toate cronicile vechi ale lumii. În una dintre ele de acum mai bine de o mie de ani am aflat cum c oamenii mrii, vikingii, te numeau pe tine ''captul de lume'' i c limanul tu ar fi aici la Bay of Fundy, tocmai la Rsritul Apelor pe unde nu a ajuns muritor i s rmân viu, Rsritul de unde venea soarele spre Lumea Veche, lumea slluirii noastre în petera veacului curgtor. În jurul anului 1000 Erik cel Rou i cu fiul su au cutezat s te înfrunte i s-i cunoasc moiile Rsritului de la captul lumii. Au ajuns i au numit trâmul acela ara-Nou-Descoperit (Newfoundland) i de acolo au coborât pe Valea Rsritului în jos. Din cronicile înglbenite am aflat unde eti, aici în Golful Fundy. Numai aici, cum nu este niciun alt loc din lume, dorul cerului e aproape gata s te scoat din dreapta cumpnire. Te înali pân la 15 metri, parc gata pentru zborul cosmic printre funinginea scânteietoare a miriadelor de constelaii, dar te ostoaie vocea grav a Tatlui: ''Întoarce-te în groapa ta de pmânt. Nu a sosit ceasul îmbririi din Iubirea cea de Apoi! '' Cum s te mângâi, frate al meu, pe tine cel mai credincios câine al lui Dumnezeu, cruia i-ai pzit cu inverunare i nesfâritul i nemrginitul? Era cât pe ce s-mi dezvlui cum se poate trece pe sub timp. Se numea locul Pardosit cu Pietre. El era singur ca apusurile tale ce se închid în slova de rubin. Nu departe de Bay of Fundy era locul acela. Fr femei, fr turitii cuttori de nisipuri calde i moi. Am ajuns, oare din întâmplare? Pe rm erau mii i mii de pietre, de toate mrimile, de toate culorile, bine lustruite de valurile necazurilor i ale timpului. i-am spus: ''Oceanule, suntem singuri i nu este om pe faa pmântului s te iubeasc mai mult decât mine, frate al meu. Cuvintele noastre ar putea s ne înele, te rog scrie-mi tu pe o piatr taina întoarcerii pe sub timp!'' Si oceanul i-a adunat pietrele mii i mii, miriade, le-a strâns la pieptul lui, ca mcar pe una s o fac s vad ca inima lui, mcar o singur piatr s înceap s bat dup neceasul adâncurilor de tain ale netimpul ca numai astfel s se poat trece pe sub timp. Apoi le-a aruncat, mii i mii de pietre, le-a scos la pscutul luminii i cuta care dintre ele ar putea s fie cheia râvnit de fratele lui muritor. Se fcea o tcere aa cum tace mormântul ateptând înfrigurat clopotul Învierii. Apoi rspundea grav: ''Nu e niciunaaaa! '' Când le aduna se auzea ca o simfonie lapidar cu sunetele pietrelor copil, acestea sunau subirimi precum un clopoel de argint, ale pietrelor care fuseser inim de femeie - ssind ca vipera pus pe jar, ale apelor spovedite în prag de luceafr - vibrând precum cifra-cheie a universurilor care nu s-au nscut, sunete de clavecin, sunete de cru ce duce mortul spre clopot, sunete de pietre albe în scpriri de licurici, sunete de noapte i sunete de zi, sunete gemând i sunete râzând în prbuire, sunete... dar nici un cuvânt din toate miile i miile de pietre care s prind a bate ca inima dttoare de via a oceanului... *** Împrejurul meu - surori în sala de reanimare.Pe toi, inclusiv pe doctori îi vedeam jos, dar jos de tot, ca într-o vgun, aplecai deasupra trupului meu. Dar ce caut Matei acolo jos? Dar de ce poart masc i halat ca doctorii i surorile? - i când l-ai gsit? se auzi o voce adresându-i-se lui Matei. - Spre diminea, pe când se îngaim ziua cu noaptea. Când m-am trezit nu era în camer. tiam locul preferat al tatei. i acolo era. La locul pe care el îl numise Pardosit cu Pietre. Dumitru Ichim Kitchener, Canada

EASTERN SHORE, Halifax, Nova Scotia Care e diferena între un turist i o cutie de conserve? Niciuna. i la unul i pe alta este scris aceeai etichet cu data... expirrii. De aici graba turistului de a fotografia cât mai mai mult, justificarea c în aceast perioad pân la expirarea concediului ''produsul'' turistic a cunoscut cei mai muli ghizi i a fost inclus în cele mai multe grupuri. E bine i aa. Dar e o diferen, ca între pantoful apreciat de lustragiu i piciorul care prin crarea lui îi ofer ce este esenial din truda i jertfa timpului tu. La munte, sau la mare se merge în pelerinaj. Precum la locurile sfinte. Un rsrit sau un apus de soare nu-i iau magnificul lor de la ''turismul'' impus de pendul, sau nu pot fi programate între nite cifre scrise pe un bilet de avion. Numitorul comun al turistului i pelerinul, metaforic vorbind, ar putea fi cel ar respiratului. Primul st sub stresul ''expirrii'' . Suflarea e folosit, oxigenul consumat, ultima suflare, moartea nu e altceva decât un ex+spirare. Dup data expirrii produsul e aruncat la gunoi, iar turistul se întoarce la servici, un cerc închis ca-n ''Metamorfoza'' lui Kafka. Cel care se caut pe sine, folosind excursia în acest scop, este pelerinul care în toate descoper un dincolo, un in+spirare, inspiraia fiind metafora învierii. Niciodat nu vorbim la un mort de ultima lui inspirare. Lucrurilor din jurul nostru, dac nu le vezi noul, acea parte nevzut a mrului de care vorbete Jose Ortega y Gasset, dac nu ne oglindim în esena lor ca s ne cutm pe noi înine atunci sunt ''natur moart'' . Dar natura e ceva viu, natura, fr a cdea în animism, sunt cuvinte vii prin care Creatorul se reveleaz oferindu-ne cel mai profund poem. Sunt multe plaje în apropierea Halifaxului. Am plecat spre Eastern Shore ( litoralul din partea de rsrit). Îmi plac indicatoarele de pe autostrad cu mesajul ca Eastern Shore este rmul care te face s fii inspirat în natur. Matei cuta plaja perfect precum cele de la Marea Neagr, dar eu cutam s cunosc cât mai multe fee al oceanului. Una din ele era cea cu oceanul care se las a fi cutat. Din parking a trebuit s ne crm pe un drum de pietre destul de mari. Cu mult atenie s nu alunecm printre ele am ajuns la plaja perfect, cu nisip alb, cu semne c e interzis cu animalele sociale, cu pâlcuri de lume ici i colo i singurtatea de a alerga descult pe nisipul ud, sau a te tolni la soare în cel cald i îmbietor. Era oceanul tânr, cu valuri de doi metri, care ne aruncau în sus. Acum îmi ddeam seama de ce era aa de mare coada unde puteai s închiriezi costume impermeabile de cauciuc i scânduri de ''surfing''. Realitatea trebuie gândit oceanic descojind-o de timp, de trecere, de moarte, ca fiind cuvintele lui Dumnezeu în corporalitate revelaional. Omul în relaie cu aproapele lui se ofer în stare de cuvânt, care se umple cu sens din cellalt om care este cuvânt ca i tine. la rândul tu oferindu-te ca jertf spre cunoatere celuilalt. Gramatica lumii e cea oceanic: eu, tu, El! Oare nu e interesant c iubirea este oceanic, adic nu are de a face cu raionalul, c expresia ''a face dragoste'' înseamn superlativul cunoaterii? ''i Adam a cunoscut-o pe Eva i s-a nscut Set''. Aa iubete oceanul, druindu-se total, iraional, fr calculele minii. De asta oceanul nu are timp. Iubind, el nu tie de vreun ''sein zum Tode'', este venicul îndrgostit a crui dragoste se revars peste captul lumii de unde începe cerul. Poate de aici a surprins Blaga secretul tinereii, din acest sentiment de oceanitate c ''eti tânr înc, atât timp cât admiri i în msura în care admiri''. Cine ar putea s se simt btrân când auzi marea din faa ta scriindu-i pe nisip din poeziile lui David: ''Înnoise-vor ca ale vulturului tinereile tale''? Apropos de aceasta, citeam undeva despre secretul condorului din Munii Anzi. Pe la jumtatea vieii condorului i se îndoaie ghiarele i ciocul i astfel nu mai poate vâna. De asemenea, glandele care secret uleiul protector la frigul înlimilor încep s nu mai lucreze pentru c i-a fcut job-ul când vulturului îi creteau aripile. Ce face atunci Vulturul? Îi lovete ciocul de stânci pân se rupe încovoierea de os i îi rupe ghiarele ca s le fac din nou capabile s poat înfca prada. Apoi îi smulge penele i intr într-o perioad de post, retras în muni i flmând pân îi cresc penele noi pe trup, iar glandele cu uleiuri protectoare încep din nou s lucreze. M întreb oare David o fi cunoscut aceste taine când a scris atât de straniu i aproape dincolo de malurile oceanice ale credinei, fgduina Domnului c: ''Înnoise-vor ca ale vulturului tinereile tale''? Oceanul nu te primete nici mcar în ograda lui dac vii simandicos s-l impresionezi prin uniforma ta, fie sutan, fie hlamid de împrat. Pe cât e de negrit este imensitatea lui, pe atât de mare este smerenia lui. M uitam cu Matei la Bay of Fundy. Dup ce arat pmântului mreia oceanic, un spectacol unic în lume, un flux , vorbind de cantitatea de ap a lui, egal cu cantitatea tuturor râurilor i fluviilor din lume, se retrage întru smerenia lui ascultând molcom tainele uscatului, fcându-l membru de dialog, dezvelindu-i adâncul oceanic pe care poi s mergi. Oceanul poart i el ''chipul i asemnarea divinului prin imitarea virtuilor spre care aspir omul spre Om. Dup ce Dumnezeu i-a artat mreia creaiei prin fluxul iubirii creative, dup aceea i-a artat adâncul inimii lui, în refluxul Intruprii ca superlativ al smereniei. În faa oceanului trebuie s te dezbraci i de cuvinte. Ai venit nu s asculi plvrgeala trâei, ci minunea bobului care moare i învie cu fiecare val, mrunt, simplu, la nivelul tu de înelegere. Imensitatea oceanului nu te strivete prin ceea ce pare talerului de cântrire al ochilor omeneti, ci te copleete simfonic prin ridicarea ta în cerescul cosmic al nunii de albastru. Fiecare val vorbete de cer, vorbete de iubirea lui pentru mireasa venic a cerului. Privind cele dou imensiti începi s te cunoti mai bine. Eti invitat la dialog i observi c fr trâa definiiilor tu eti o imensitate al sinelui tu, deopotriv cu aceea a cerului i a mrii. i tu eti un negrit al gritorului i în oceanul cuvântului tu se poate întrupa Cuvântul. i oare cine ar putea vorbi de miriadele de lumi ale Cuvântului? i cum? Întreab oceanul, scoate ceara din urechi i ascult! Deja au început s fâlfâie aripile Spiritului Sfânt pentru c ''credina vine prin auz'' i oceanul le repet. Vezi? Aceasta se numete dezmrginire. Printre constelaii tale intri in illo tempore, la rdcina timpului care dormea în ghinda ADN-ului de foc când Lumina era peste tot, oceanica lumin a Lui - fr de soare, fr de lun, lumina feciorelnic a Celui nscut din Fecioar. i auzul tu se lumineaz i eti la începutul lumilor când Spiritul se plimba deasupra apelor. Dac în urechea ta nu auzi oapta roditoare a fâlfâitului de ape ale Spiritului eti doar un bunean i nu ai îneles nimic din crile nescrise ale oceanului. sta e Atlanticul i în el este Atlantida ta, e scufundat în tine i trebuie s o regseti. Atlantida înseamn arip. Cerul fr de arip nu poate s fie cer, i marea fr de cer nu poate s fie mare, ci o cantitate de ap cenuie cu Atlantida ei de albastru. Împria lui Dumnezeu, aa tun oceanul, începe cu aripa i sub aceeai arip albastr ale Duhului s-a nscut împria apelor mele! Matei nu m-a observat ce fac cu ochii închii. Credea c e semnul btrâneelor aa c s-a dus mai departe. Încercam s decodific frecvena de und a valurilor. Dac eti atent exist o succesiune a diferitelo forme de val pe care le recunoti dup sunet. Dac totui exist un Braille al oceanului? See more

DRUMUL DE LA SYDNEY LA HALIFAX, NOVA SCOTIA Inainte de a pleca de la hotelul "Travelodge" din Sydney i-am spus lui Matei sa ma astepte in masina ca eu trebuie ...sa-mi iau ramas bun de la cineva. M-am dus la teii mei dragi care inflorisera tocmai in august de ziua mea si le-am multumit. E 8:30 si e innorat. Dar ce conteaza cand inima ti-e in Zodia Soarelui?! Zice Regele-Poet ca unii se lauda cu caii, alti cu carutele, dar ma laud cu setea de nou si dorul de drumetie care nu mi-au lipsit niciodata. Luam autostrada 125 si apoi intram pe "Cabot Trail" cu care aproape inconjurasem insula Cape Breton, cateva zile inainte. Ceata care pentru unii apartine capitolului meteriologic pentru mine e ceva care da o alta dimensiune lumii. Omul vine din mister, din necunoscut, si e o sete in el de tot ce e misterios. De lucrurile cunoscute se plictiseste usor si ajunge pana la tragicul de a muri de plictiseala. Privesc spre muntii Kelly's Mountains scufundati in negura, folosind cuvantul lui Eminescu. Cat farmec creaza acest nespus al ochiului, noul pe care-l banuiesti, dar nu ti se reveleaza, intruchipand fiordul rece de mister, acel "dincolo" de la minuscula la majuscula. Ceata, ca o "negura de vremi", devine o basmuire a lucrurilor, borangicurile diafane si transparente care ascund strugurii rasaritului de luna. Drumul spre Baddeck, unde era resedinta de vara a lui Alexander Graham Bell, inventatorul telefonului. Pe dreapta un laculet ascuns in palma brazilor ca o bijuterie, pe stanga cantec verde de padure tanara, iar mai departe, in mijlocul unui poienite, o bisericuta alba, un gazon bine ingrijit. Cum nu vad niciun drum mai pregnant sa serpuiasca spre ea ma gandesc ca o fi bisericuta caprioarelor si a vietuitoareloir din munti ca tot vedem indicatoare de atentie la cerbii care pot traversa strada. Traversam Middle River West. Admiram din mers o vila cu creneluri ca un castel si cu porti de fier. O priveliste minunata a Brass d'Or Lake. Mai avem inca 50-60 km si ne despartim de mult indragita insula a scotienilor Cape Breton. Pe insula indicatoarele sunt in engleza si scotiana gaelica. Bunaoara Cape Breton ar fi "Eileanon Breagha" inseamnand in talmacirea mea "Insula Preafrumoasa", pentru ca asa o simt ca este. "Aici arata chiar ca in Scotia" imi spune Matei care a cutreierat Anglia in lung si in lat cat a stat acolo trei ani cu compania. "Ba e mai frumos", ii raspund eu, "ca nu degeaba se numeste Nova Scotia! It is brand new!" Acum muntii au tras dvera de ceata peste sfintele porti ale cerurilor si isi fac rugaciunile de dimineata, in vreme ce noi ne luam ramas bun de la Eileanon Breagha. Cu cat mergi cu masina mai mult spre nord cu atat simti ca e ceva care te atrage ca un magnet, un sentiment in care mintea si cu inima inceteaza razboirea adapandu-se din acelasi izvor datator de viata, al noului-ca-un-mereu-dincolo. (va urma)

Chisinau, Moldova Exista carti disperate. Pe acelea nu imi place sa le citesc. De obicei au un fel de bolboroseala interna, care face litera sa se zvarcoleasca ...in nelibertatea ei. Cartea La portile disperarii - inceputul sperantei trece cu mult dincolo de disperare si te adanceste in marea minune a iubirii. Dar peste vremi, Cand toate'om fi sub luturi Si teii Vor cadea pe noi, desculti (..) zice Florica Batu-Ichim, depasind disperarea si abandonandu-se credintei si grijii divine. Florica (asa o numesc cei care au citit cartea si o iubesc) este femeia din femei, care scrie unduindu-si emotiile ca pe un rau tandru. Nu stiu daca exista asa ceva, dar imaginati-va ca literele curg ca o apa care te curata de frici. Asta este cartea Floricai Batu-Ichim. Trairile unei femeimameiubite care se imbolnaveste crunt si totusi ramane aici pe pamant pentru a isi vedea fiul crescut si aranjat nu pot fi povestite decat daca dau citate din toata cartea. Toate fricle si disperarea prin care trec cei apropiati, toata durerea omului care te iubeste si nu poate decat sa se roage pentru tine si sa ...te iubeasca.. nu sunt descrise in cuvinte mari si sleite de sens, ci simplu si adevarat. Copiii care isi viseaza mama murind, asocierea cu copacii taiati si cu pasarile omorate de pisici. Si toata cartea se aude bataia inimii barbatului iubit. De parca aceasta carte ar fi fost scrisa sub acest ritm tuc-tuc-tuc. Apoi toata frica si toate vorbele pe care le aruncam noi, cei care habar nu avem ce este aceasta boala: ai slabit, va fi bine, ti-a cazut parul. Toate trairile unei femei care aude ce inganam noi pentru a ne consola tot pe noi - scrise cu durere si fara drama. Nu o sa gasiti in carte mila de sine. Doar asa: cand ma uitam la mana mi se facea mila de mine. Dar adevarul e ca nu ma durea (pg. 122). Cartea asta, spuneam, este o minune. O citesti si simti mana moale, de mama, a Floricai, care te mangaie, chiar daca este ea insasi durere. O recomand tuturor. Celor care au acasa pe cineva bolnav, celor care au reusit sa iasa din boala, celor care pur si simplu merg pe strada si cred ca sunt nemuritori. Adica noua, tuturor. Sunt onorata ca pot scrie despre carte. Si ca, peste ani, ii simt privirea blanda. Si ca parintele Dumitru Ichim, Mitrut al ei, ma binecuvanteaza uneori. Cititi. Plangeti. Radeti. Fiti vii asa cum e aceasta carte Angela Stafii

Florica Bau Ichim TORSUL SECUNDELOR TU - Nu sunt lut, nu sunt nici cer... - Te-am pierdut în mine, Peer, lunecând din soare-n soare pân dincolo de oare; din lumin în lumini pân-n tors de rdcini; din abia de ppdie pân-n rug de câmpie - Nu sunt ap, nu-s argil - Te-am purtat din fil-n fil, din silabe în cuvânt pân dincolo de gând; în lumin de fclii pân-n zori de frunze vii; în tcere de arar pân-n porile de iar - Nu sunt poate, nu sunt este -Te-am esut din fir poveste, zri de clipe s drâm pentru altfel de trâm - Sunt prea fug, sunt prea vânt - Te-am oprit întru cuvânt

PUIUL DE ARPE Râul copilriei mele era puiul de arpe, îmbrcat în preri de argint... i solare inele. Cât îi plcea de-a ascunsul cu mine! Când prinii nu ne vedeau curgeam amândoi, prin necositele ierbi, pe furi, ay, ya, ya, ya ...necositele ierbi, spre comorile lui! Flcri rotunde - rubinele din smeuri i câte agate, cu noaptea în fagur! Rugii de mure spre noi se-nchinau pân' la pmânt vistiernici! ''Iat, îmi spunea puiul orfan, acolo-n adânc de pdure apusu-i dumbrav de cerbi slujind Sfintei Vineri, acelea-s palatele ei cu balcoane suflate în aur, dar grij s ai c la poart de straj e, fr de lan, un balaur.'' Îl bgam în sân i-mi ieea prin buzunare pozna i râzând, era ca vorba mamei de blând. De-mi era sete mi-arta zmosul burete. i ce caraghios...! Râdeam amândoi, pân dincolo de soare, când ''plria arpelui'' i-o punea pe-o ureche pe dos. *** Cât o fi fost de târziu când cu dor de pdure ctre mine a curs înspre coal? ...în rest nu mai tiu. Printre-mpiatele psri, i alte materiale didactice, din acele zile, ni l-au adus în clas - o foaie uscat despre reptile. Dar eu plângeam i la nimeni n-am zis de râul oprit, de râul ucis...

FLORICA BAU ICHIM PETALA INFINITULUI Pentru a scpa de tortura incertitudinii am întrebat... ultrasunetele. Cine putea s ghiceasc minunea ce se petrece în mine ? Pe oceanul computerului vd vietatea din pântec ,,aicea sunt mâinile, aicea sunt picioarele , îmi spune o sor Pruncul meu plutete ca-n afar de spaiu ape îl leag i-l leagn iar ,,Cine eti tu fiin pe care trupul meu o crete într-însul i pântecul meu - spaiu infinit pentru prunc cine eti ? Copilul Plutete în afar de timp ,, ce legi netiute de oameni? Nu mai privesc. Oricum nu pot s îneleg. Închid ochii. i pentru o clip mi-e fric : poate pântecul meu, în amestecul de ape i luturi Dumnezeu repet facerea lumii am nscut un copil.. durerile mari au trecut ,o stare de moleeal adast în trup, închid ochii, gândurile îmi plutesc undeva , în acel undeva infinit infinit Sau , poate frate cu Marele infinit sau doar o frâm din el i cine plutete ? Gândul ? Fiina ? Simirea ? Infinitul acum simt infinitul în spaiu i timp Eu am X ani Am X plus infinit pentru c clipele acestea nu se pot închide în secunde. Plutesc i un gând m întreab : oare, bobocul de floare, când îi desface petalele are dureri ? oare, smâna închis sub lut când pocnete - ncolind are dureri ? Am nscut un copil. Doamne, Îi mulumesc c sunt om. Dac a fi fost doar smân m atepta putrezirea Infinitul dormea în braele mele e biat mi s-a, spus,dar asta nu mai conteaz, acum, cel ce-l purtasem în mine îl vd pentru oar plânge i d ciudat din mânue,picioare ,,ce gândeti tu, acum întreb cum i se pare lumea asta ciudat i nu tiu dac venirea lui aici e pentru el un plus de cunoatere sau poate un drum spre închideri Îmi lipesc obrazul pruncului : i e cald, i e bine i stm , aa , infinitul mare lâng obrazul infinitului mic dar care din noi e infinitul mare i cine-i cel mic ?

V asigur, nu ai mai citit aa o carte i nu v-ai închipuit vreodat c un astfel de om poate s existe cu adevrat.

I NOI TREBUIA S FIM AVORTAI Luna ianuarie este dedicat luptei pentru protejarea copiilor nenscui. Dac pentru muli cititori cuvântul avort e doar o n...oiune abstract, pentru mine i pentru soul meu acest cuvânt are o rezonan aparte pentru c, dac ar fi fost dup judecata lumii, i noi trebuia s fim avortai. Iat cum a fost: Odat, demult, tria în Drmneti o femeie pe nume Lina. Dei nscuse trei copii, mai avea doi: un biat i o fat. Al treilea, un biea blond, îi murise în fraged copilrie. Era vreme de rzboi, fiecare se descurca cum putea. Femeia a început s se simt ru, dar la ar sunt multe treburi de fcut, aa c a rbdat pentru un timp. Dup o vreme, a hotrât s mearg la doctor, la ora. - M, Lin, eti grea! Ce-i mai trebuie înc un copil? Nu vezi, trim vremuri grele, de rzboi. Mai bine îi fac o injecie i ai scpat! - Doamne ferete s fac eu una ca asta! Cum, s-mi omor eu copilul? s-a îngrozit Lina, femeie simpl, de la ar, i, fr s-i mai ia rmas bun, a zbughit-o din camera doctorului i a fugit cât o ineau picioarele, alergând nebunete i nu s-a mai oprit pân dincolo de podul ce desprea oraul de sat. Copilul care s-a nscut a fost botezat Dumitru i este acum preot paroh la Biserica Sf. Ioan Botezdtorul din Kitchener, Canada. Cu mine a fost puin mai altfel. Când prinii au îneles c trebuia s mai vin un copil, s-au întristat. Dar nu de durerile naterii se temea mama. Nscuse deja 6 copii. Primul, un biat, îi murise de dizenterie. Apoi, fetia ei de 6 luni a murit de pneumonie. Cu puin înainte de a-mi anuna prezena, fratele meu Toma de 8 ani murise în mod tragic. Trimis împreun cu ali copii în afara Bucuretiului, pentru a scpa de bombardamente, biatul s-a înecat în Mure sub privirile disperate ale celorlali copii. Sufletete, prinii mei erau devastai. Nici material nu o duceau mai bine. Refugiai de rzboi, pierduser totul, trebuiau s o ia de la capt. i erau vremuri grele, rzboiul nu se terminase înc, în ar bântuia foametea i mizeria i bombardamentele nu se mai terminau. Cui îi ardea de al aptelea prunc? Au hotrât s m avorteze. I-au spus i bunicii. Iar bunica, Dumnezeu s o ierte, acea btrânic micu i slab, cu basma neagr în cap i toat îmbrcat în negru (doliu dup bunicul, mort cu muli ani în urm) pstra în sufletul ei puterea neclintitei credine, transmis de-a lungul atâtor generaii. Era timpul s fie aspr. - Voi nu tii ce facei! Dumnezeu v-a pedepsit luându-v biatul i voi vrei s pctuii i mai mult, ucigând? Nu v e fric de Dumnezeu? Aspre vorbe, care ar înspimânta orice psiholog din ziua de azi. Cuvinte care mi-au salvat viaa. Iar din momentul în care au hotrât s nu m ucid, prinii m-au iubit din tot sufletul lor. Privesc la o fotografie de familie: soul meu, eu i cei ase copii ai notri. Dac soul meu sau eu am fi fost avortai, niciunul din aceti copii nu ar fi existat. i nici viitorii copii ai copiilor notri. Oare câte generaii anihilm când ucidem doar un embrion? i ce ar fi devenit pruncii pe care nu i-am lsat s se nasc? Preoteasa Florica Ichim, Kitchener, Canada

Mulumesc domnului prof. Constantin Teodorescu i publicaiei TOTPAL.RO pentru plcuta surpriz

STEAUA MAGILOR Familia lui venise în Ierusalim câteva generaii dup invazia romanilor. Cine erau acetia, de unde veneau, cu ce se îndeletniceau, ce legtur ...aveau cu romanii, ce lucrau pentru acetia erau întrebri care se pierdeau în pustiul enigmelor. Dar cea mai grea întrebare era cea a numelui. Pentru romani se numea Nero Cassius, pentru evrei - Jabesh ben Shallum, pentru sirieni Shadrac Sanhierib. Adevratul lui nume era Jefferson Salamander - un nume care nu era cunoscut decât de foarte, foarte puini, fiind mai degrab o parol folosit în marile tranzacii. Nu era nici roman, nici evreu, nici sirian, Dumnezeu tie din ce parte a imperiului sau din afara lui venise cu un nume atât de pocit.Despre bogiile lui nimeni nu tia s le estimeze, nici cei apropiai ai aa-zisului Jabesh, sau Nero, sau Shadrac, ci numai Jefferson Salamander. Avea moii, bi, vile, cabane de var i de iarn,dar ce nu avea?, în toate prile imperiului. Nu de puine ori împrai ai Romei apelau la sfatul financiar al omului acesta care mânuia din ascuns porturile Mediteranei i toate oraele de rscruce i , aici era marea enigm, c nu era cunoscut decât numai de oglinda lui de argint i chiar aceasta o singur dat pe zi. Pe lâng proprietile din Ierusalim, fapt pentru care Irod îl invidia de moarte, dar nu putea s se ating nici mcar de un pr al lui, pentru c era omul stpânirii, Jefferson Salamander construise i în Betleem nite surse de venit. Oraul avea dou drumuri principale care se întretiau în pia i la rscrucea lor a zidit hanul, iar în afara oraului Casa Leproilor. Hanul avea la parter grajdurile, bile, dughenele i taverna, iar sus camerele de oaspei. Casa Leproilor îi oferea lui Jefferson Salamander cele mai sigure venituri. Un lepros internat în aceast cas îi aducea ca profit cel puin o vil sau o nou proprietate. Si leprosul nu era un nimenea cules de pe strad, ci unul vânat dintre marii inamici sau trdtori ai lui Irod, sau din cei ce pofteau coroana împratului, sau scaunul consului sau poziia senatorului. Evident ar fi fost mult mai uor ca victimele s sfâreasc prin sabie sau pumnal, dar unde ar mai fi fost deliciul de a-i suge dumanului viaa prin chinuirea i moartea latent care ddeau cele mai subtile plceri ale 2 rzbunrii ? Casa Leproilor era dincolo de Tarina Olarului ,i drumul care ducea acolo nu mai avea nici mcar o crare prin care s se prelungeasc în stânga sau în dreapta. Nimeni nu scpa de acolo. Cum era aruncat o victim înluntru, conductorii leprozeriei sreau pe ea ca nite paianjeni. Nu era uor s ajungi pe treapta de sus a ierarhiei leproilor, dar odat ce-ai ajuns în vârful scrii nimeni n’ar fi îndrznit s se ridice, sau s vocifereze împotriva Departamentului, care s’ar fi rzbunat feroce pe cel care s’ar fi opus legilor stabilite de zeci i zeci de ani. Casa putea gzdui, în cele ase pridvoare ale ei, în jurul a cel puin o sut de persoane, dar de obicei era locuit de vreo 50-60 de nefericii. Când zicem pridvor e departe de ceea ce ne-am obinuit s înelegem prin acest cuvânt, adic acele cerdace rcoroase ale arhondaricelor, sau încperea cerdacului cu bolte i ascuns dup perdelele viei de vie. Departe de aceasta!Erau, de fapt, nite încperi gigantice cu gratii de fier, nite saloane în care mirosul de carne putrezit i puroaie te loveau în moalele capului, garajele acestea umane dând în curtea interioar folosit i ca loc de îngropare , iar între ele era un gang, cu o poart zdravn care n’ar fi putut fi spart nici cu berbecii de rzboi i care se încuia numai din afar . Jefferson Salamander nu clcase niciodat în Betleem, cu atât mai puin pe proprietile din împrejurimi. Slugile lui credincioase, îmbrcate în aceeai uniform i domesticite cu aceleai ticuri verbale i fizice, îi administrau cu strictee hanul, taverna, i Casa Leproilor, plus c noaptea , din când în când, mai fceau expediii pe drumul care cobora de la Ierusalim spre Ierihon i prdau pe cine puteau, neuitând de obinuita zeciuial cuvenit stpânului.Când au început zilele recensmântului poruncit de Augustus slugile lui Jefferson Salamander au trimis vorb acestuia c au nevoie de ajutor. Gzduirea i acomodarea nu ar fi fost mare lucru, dar vizitatorii aveau nevoie de mâncare, taverna devenise neîncptoare, iar magazinele trebuiau s dubleze numrul vânztorilor. Slujitorii i-au înghesuit pe vizitatori claie peste grmad când dintr’o dat s’au trezit cu o nou problem pe care nu tiau cum s o resolve i au trimis pe sfetnicul Departamentului la Jefferson Salamander s le dea sfatul. Nite soli au venit s se intereseze de cas i mas pentru regii lor care erau pe drum spre Betleem. Cum s procedeze c nu mai aveau nici un loc, tocmai acum sosise neateptata vreme s se recolteze venituri împrteti. Deschidei Casa Leproilor i grmdii acolo pe toi care au închiriat camerele hanului, iar hanul în întregime cu tavern cu tot punei-le la dispoziie regilor i slugilor lor fu rspunsul primit, cu avertismentul 3 drastic s li se cear regilor preuri regeti, cât mai mari, pentru c nu au de ales. Tot pusul în practic al poruncii venit de la Departament trebuia s înceap dup miezul nopii. De asemenea, pe lista neagr erau puse i familiile pstorilor din sat, care trebuiau strmutate în Casa Leproilor, caselele lor fiind oferite pentru gzduirea slugilor i personalului celor trei regi despre care aflar c vor veni în Betleem.Cei care opuneau rezisten - legai la mâini i la picioare , folosit fora la maximum dac e nevoie,celor cu gura mare - administrat un procedeu muzical pentru obinerea lui pianissimo numit clu. Conducerea din Casa Leproilor fusese deja cumprat aa c totul prea aranjat în cele mai mici detalii. In procesul de strmutare a celor gzduii în camerele hanului i a familiilor ciobanilor s’au ateptat s fie ripostri i au fost, ipete i au fost, încierri i au fost domolite, bti, urlete, levitaii de scaune i alte obiecte i au fost, dar pân la urm tot acest straniu cortegiu a fost educat i iluminat atât de bine pe drumul care ducea spre Casa Leproilor încât de bun voie s’au aliniat în rânduri, ca de defilare i din inim cântând devotai imne patriotice în aerul curat al dimineii.Un comandant întreb în oapt pe cellalt: Ce facem dac atât de mult lume nu o s încap în pavilioanele de la Casa Leproilor? la care cellalt rspunse cu un gest obscen i amândoi începur s se hhiasc. Gloata crezând c e refrenul cântecului a început s repete. Nici unul dintre comandani nu a protestat, de ce ar fi fcut-o?, totul era sub control i hhiala ia contaminat pe toi într’o fericire comun care a durat pân la destinaie. Puin vânzoleal a fost cu familiile ciobanilor, dar li s’a explicat cu anumite obiecte special meteugite pentru a convinge mai rapid c drpnturile pe care ei le numesc case sunt deja vândute i rzvândute pentru datoriile nepltite Departamentului. Surpriza a venit când au ajuns la Casa Leproilor. Am uitat s o descriu, dar aceasta era o adevrat cetate care trebuia cucerit. Conducerea i Administraia dup ce au primit banii i comisioanele s’au rzgândit. In primul rând toi banii i comisioanele au fost considerate metode de corupere i confiscate. In al doilea rând toate proprietile mobile i imobile au fost naionalizate de partidul nou înfiinat Leproi pentru leproi. In al treilea rând, Casa Leproilor rupe orice contact cu Departamentul i se declar Casa Popular a Leproilor. Idealuri, idealuri...! Sracii se i baricadaser pregtii s in piept invaziei elementelor retrograde din afar. Dar biata republic nu a durat ca Sparta sau Atena, ci s’a spulberat în faa invadatorului, bine organizat, în coloane perfect aliniate. Degeaba strigtele de protest ale 4 leproilor: Necurat, necurat, deprtai-v! Degeaba scandarea lor la unison i tot vacarmul. Degeaba Administraia i Conducerea amenina cu distrugerea invadatorilor pân la ultimul, degeaba toate lozincile cu:Jos... cutare i Jos... cutare. Eliberatorilor puin le psa de sfaturile i poruncile ritmate în pas de mar. Nici unul nu s’a pus jos. Dimpotriv. Comandantul General a dat ordin i gloata i-a mturat din cale într’un entuziasm spontan, greu de definit. In mai puin de o or , leproii buni îmbriau pe eliberatori aa cum puteau. Care mai aveau câte o mân o strecurau dup gâtul eliberatorului, care nu puteau merge se târâiau s le pupe blagoslovitele picioare. Pe de alt parte, leproii ri au fost pui în lanuri spre a fi executai. In final, cei de la han au jucat o perini cu sruturi unul mai deocheat ca altul. Deodat unul din leproii ri strig: Acum toi suntei leproi! Leproooi???, rspunser cu toii în cor încremenii pe vocala O. Ca dintr’un vis urât toi cei care cântaser cu câteva minute înainte încercau s se trezeasc la realitate, dar abia acum începea pentru ei realitatea comarului c erau infectai cu toii. Disperai cutar pe slujitorii hanului i pe Comandantul General, dar nici unul dintre ei nu mai era prin jur de parc intraser în pmânt. Alergar spre gangul de la intrare dar poarta era încuiat pe dinafar. Dezlegar pe leproii legai:Dar voi de ce nu ne-ai spus? Mai avem vreo scpare acum?, Absolut niciuna. Soarta noastr este deopotriv pecetluit pân în gâtlejul negru al morii., rspunser acetia. Trecuse o zi - i nimic, trecur dou - i nimic, trecur aproape trei i nici pomeneal de regii cu alaiurile lor s intre în ora. Poate c solii aceia i-au btut joc de noi., se gândir slujitorii hanului.Ce ne facem acum? O s sfârim toi de mânia necrutoare a lui Jefferson Salamander pentru prostia ce am fcut-o. Cu vizitatorii s’a terminat. Casa Leproilor o s-i înghit rând pe rând. Poate drept rzbunare Jefferson Salamander o s ne pun i pe noi printre ei ca pedeaps. Abia spre miezul nopii începu marea uimire i neateptata dezamgire. Dinspre rsrit, pe drumul principal intrar cei trei regi. Nici vorb de trâmbie, de surle, de tobe, de tamtamuri, nici vorb de tore i mulime de oaste i slujitori aa cum s’ar fi ateptat. Erau nite cmile, pe una din ele crat regele Baltazar,erau cai pe doi dintre ei clrind Gaspar i Melchior. Inaintau încet ca într’o tainic procesiune, nite slujitori mergând pe jos i ducând de hamuri animalele pe care clreau stpânii lor. La fel i ceilali slujitori, care duceau 5 încrcturile , coborâser de pe cmile, i mergeau în faa lor cu capetele aplecate de parc s’ar fi aflat într’o adânc rugciune de mulumire lui Dumnezeu c în sfârit au ajuns la locul urmrit luni i luni de zile. Vânt i ploi, arsie i istoveal i singura lor credin în dezghemuirea acestui necunoscut struia în încrederea în înelepciunea stpânilor lor, iar acetia în degetul Lui care s’a micat pe harta cerului artând: Aici! Uite semnul scris pentru prima dat de la facerea lumii.In hoc signo vinces! Despre magi, sau înelepii rsriturilor, se tie foarte puin i interpretarea acestui puin este atât de greit pentru c vine de la slujitorii lui Jefferson Salamander. Dup credina lui magii s’ar fi ocupat cu magie, cu ghicitul în stele sau ghicitul în palm cum se crede pân acum, dar magii erau cioplii fiinial din altfel de lemn. Privirea lor i toat viaa lor era îndreptat spre sus.Ei nu ghiceau în stele, ci ei citeau stelele. Le cunoteau literele i pleiadele lor adunate în cuvinte i în sensul cuvintelor. Nu numai c ei citeau stelele, ci ei citeau pe sub ele i printre ele. Aici e diferena dintre magi i magicieni. Dup ce lumea a fost creat i toate stelele de pe cer, o singur stea a rmas adormit în poala lui Dumnezeu. Lui Dumnezeu I s’a fcut mil de ea i nu a trezit-o s munceasc împreun cu celelalte. I-a fcut un cuib la subioara de cerdac a cerului i i-a plnuit soarta de a fi prima jucrie a Fiului Su când se va nate în lume. Aceasta era steaua Betleemului, un fel de împrteas a împriei de stele i luceferi, care-i ducea pe magi, i la rândul lor, ei erau ce-i ce o descoperise i I-o duceau Pruncului în inima lor, pentru c numai cerul inimii lor puteau s o poarte. In noaptea aceea de sfârit de Decembrie, iat steaua s’a oprit deasupra Betleemului. Magii au îngenuncheat ridicându-i mâinile spre ea ca i cum ar fi vrut s o îmbrieze în semn de recunotin. Era atât de aproape! Prea mai mare decât luna, ca o goarn de crin în mâna unui îngera somnoros târâindu-o în drumul lui spre culcare, iar celelalte stele pleau în spatele ei. Rspândea o lumin fâlfâitoare de un albastru opalin spralumesc i toate culorile pietrelor preiose se jucau ca o fântân artezian rsturnat deasupra lumii i absorbindu-se în noi jocuri de înfloriri ireale de lumini. Oamenii lui Jefferson Salamander nici mcar nu erau curioi s priveasc de unde vine aceast lumin. Privirea lor fix era îndreaptat spre strlucirile lumeti în care erau împodobii regii i tot gândul lor la îmbogirea neateptat a stpânului lor. Sorbeau cu lcomia ochilor hamurile cmilelor, încrustate cu diamante, piatra preioas , de mrimea unui ou, din turbanul regelui Baltazar, sau chimirele lui Caspar i Melchior. Se apropiar de slugile megilor: - Cum ne-ai spus, începu unul direct, fr ocoliuri, uitând cel mai elementar salut de bun venit, am pregtit totul. Preurile 6 vor fi mari, ca pentru nite regi pentru c a trebuit s golim întregul han i alte case deja închiriate s le punem la îndemâna voastr i a stpânilor votri. -Noi ne-am interesat, nu am comandat nimic, dac v aducei bine aminte. Ne-am interesat, dar vzând ce avei, ne-am gândit c regii notri ar putea fi ofensai de cocinile voastre i tupeul preurilor cerute. Aa c vom folosi corturile noastre pentru acomodare. Avem corturi chiar i pentru cmile i cai mai confortabile decât ce ne putei oferi pentru Luminiile Stpânilor notri. -Ceeee!, ipar doi dintre cei cu hanul, srind la gâtul negociatorului, dar în acel moment, într’o scprare de secund vârful sbiilor slujitorilor regali erau sub brbia fiecrui din cei pui pe har. - O singur vorb, poti nenorocite, i s’a sfârit cu voi. Ai îneles? Si acum în genunchi, ca s comunicm cum ne foreaz situaia. Zicând acestea scoase o pung cu galbeni ii arunc pe jos. Acetia pentru neînelegerea voastr. Eliberai de ascuiul nu prea confortabil al sbiilor, în vreme ce ceilai erau bulucii pe jos s strâng galbenii, acetia se strânser în grup ca lupii gata de atac: - O s pltii pentru aceasta, veneticilor. O s pltii cu vârf i îndesat.O s ne plângem lui Irod. Plecai de aici înapoi. Piaa e a noastr. - Piaa e a Impratului nostru. Chiar i Irod e sclavul Lui. L’am întâlnit la Ierusalim i cu porunca lui Irod am venit în Betleem. Stii ce? Dai banii imediat înapoi pân nu v sfârtecm ca pe slbtciunile ce ne-au atacat prin pustiu.Tu de acolo - strânge banii, iar pe voi s nu v mai vd în faa ochilor, ai îneles? Vzând c din spatele cmilelor o grup neateptat , înarmat cu sbii, înainteaz spre ei acetia le-au înmânat banii înapoi i înfricoai au îngenuncheat de data aceasta, fr ca nimeni s le mai porunceasc, cerând iertare. Inaintând apoi, cu spatele în urm, au prsit locul confruntrii, cu coada între picioare, în vreme ce în mijlocul pieii se ridicau magnificele corturi ale magilor atât de mari c puteau s pun în ele tot convoiul, chiar cu cmile cu tot. In vremea aceasta tafete au fost trimise la Jefferson Salamander i la Irod anunându-I c Betleemul a fost cucerit de noii regi din Rsrit care au alungat pe oamenii 7 Departamentului refuzând s plteasc. Aa au început dezamgirile oamenilor lui Jefferson Salamander. Acesta a trimis tafetele înapoi cu cele mai rare înjurturi care nici prin târguri nu se mai gsesc fgduindu-le c se va deplasa el însui, în persoan, s fac ordine i s pun la punct tupeul slugilor de a-l deranja pentru lucruri atât de mrunte. Mai crunt a fost Irod. Pe de alt parte tafetele trimise la Irod s’au întors cu vestea c armatele lui Irod au plecat spre Betleem: Spuneile s dispar din calea armatelor mele la toi neisprviii lui Jefferson Salamander. Tiai-le capul regilor i azvârlii-le de unde au venit. Un copil rege? Din nou, alt Rege? Tiai toate lepdturile Betleemului de la doi ani în jos. Tot în vremea aceasta pstorii au vzut steau magilor. Privii, cum s’a luminat Betleemul, le fcu semn Micul Boteztor pstorilor artând spre cer. Aa am visat într’o noapte steaua aceea. Ce vis frumos! Intâi era ca nor rotund din argint curat care se rotea. Apoi s’a oprit i s’a fcut cruce, apoi din fiecare bra al crucii se fceau alte cruci fcând cerul tot mai mic. Erau ca nite scântei ce se aprindeau una din alta, mii de cruci dând cerul tot mai în spate. Si m’am rugat s fiu lsat s ating i eu steaua. Aceasta s’a coborât pân la mine i , ce pcat, m’am trezit i nu tiu dac ... Dar, uite-o! S mergem acolo! Cu toii am mers pân când au vzut steaua deasupra Casei Leproilor. Nu poate s fie, îsi ziser pstorii, mai ales c dinlntru se auzeau sute de voci ipând: Deprtai-v, necurat, necurat, deprtai-v!, dar deschizând zvoarele exterioare de la poart intrar înluntru. -Unde e Pruncul? întrebar Pstorii pe zecile de bolnavi care stteau în gura pavilioanelor. -Noi nici nu L’am vzut i-am devenit leproii Lui. Poate c dac L’am fi vzut, am fi murit i am fi fost aa de fericii., gemu unul în numele tuturor. - Privii steaua lui! Iat a coborât deasupra voastr. Iat-o, fântân! Bei din ea i luminai-v! Leproii ridicar mâinile spre stea i, o, minune! Fiecare dup ce a privit steaua s’a fcut sntos. Aa c toi, dup pstori, plecar în cutarea Pruncului. In piaa Betleemului, trecuse timpul, i magii plecaser în grab, uitând deasupra ei steaua fr s tie c aceasta mai avea de dus la Prunc pe toi leproii ce se îmbolnviser întru numele Lui. Btrânul Iosif i-a înfurat visul ca pe un pergament i a plecat cu Pruncul i cu Maica Lui Si tot în vremea aceasta oamenii lui Jefferson Salamander s’au întors cu forele sporite, cu o armat întreag în spatele lor s-i aresteze pe magi i oamenii lor, motive având puzderie, pentru a-i prda de toate neînchipuitele bogii i a-i face s plteasc însutit i înmiit pentru lecia de umilin de la ei. Dar fa în fa, de data aceasta, se înfruntau fore mult mai puternice. Erau leproii care ipau din fundul plmânilor cât îi inea gura: Suntem leproii! Necurat,necurat! Apropiai-v, apropiai-v! Suntem leproii! Necurai, necurai, apropiai-v s v curim i pe voi! Incet, încet steaua magilor se topea încet ca notele unui fluier trist peste care noaptea se arta a fi mult mai neagr. In cele din urm s’a stins ca i cum cineva ar fi suflat într’o lumânare de la cptâiul unui mort. Armatele lui Irod ptrunseser, însetate de sânge nevinovat, în cetatea Betleemului,sângele nevinovailor prunci, sângele Primului Nevinovat. Dumitru Ichim Fragment din romanul Micul Boteztor

O cititoare fidela si draga la Sophia, in Bucuresti. Dorina Manole. Multumesc.

''Niciodat lâng este, Totdeauna lâng oare...''

OD LIMBII ROMÂNE Vorbim cum ne-a-nvat mama a spune lucrurilor din jurul nostru -... jumtate pmânt, jumtate minune. E o limb aprins de curioas, pentru unii, c ne-nelege i apa i ascuiul de coas al lunii, muntele i luminiul de la tiubeu; vorbim atât de omenete c uneori Dumnezeu, sub umbra cuvintelor noastre, se odihnete. Vorbim ce suntem i suntem ce vorbim, sorbim din ulcic i vin i lumin, Cuvântul când ne cheam la Cin. Substantivele noastre-s amare; nu au declinare nici de venit, nici de dus, ci numai orizontul de sus - taboric urcu de Vinere Mare. N-avem tâlmaci în aceast prisac i Vale a Plângerii; chiar îngerii, omeneasca vrând s-o deprind, merg la gramatica noastr din ghind, iar veacul din duhul pietrei ce nu se schimb rspunde plevei ce-o vântur vântul Oamenii tia s-au nscut din limb, c înaintea lor, Întru-nceput, le-a fost Cuvântul. Dumitru Ichim Kitchener, Ontario

Florica Bau Ichim - ''FAMILIA.PATRIA, DUMNEZEU - ELEMENTE ESENIALE PENTRU SUPRAVIEUIRA NEAMULUI'' ( Text inedit de la conferinele ''Sptmânii Internaiona...le de Cultur'', ediia Hamilton, 2004) Legea istoriei e foarte simpl: de când lumea i pmântul, rile mari au încercat s înghit rile mici. Trile mici, chiar dac au fost ocupate pentru un timp, chiar dac au fost jefuite i muli dintre cetenii ei ucii sau luai în sclavie, în final au reuit s-i recapete libertatea pentru c dragostea de patrie, transmis în cadrul familiei, din generaie în generaie împreuna cu ajutorul lui Dumnezeu le-a dat puterea s supravieuiasc. Nu poi s ai familie i patrie fr ajutorul lui Dumnezeu. Dac nu îi iubeti familia nu poi s îi iubeti patria i nici pe Dumnezeu. Nu poi fi cretin dac nu îi iubeti familia i patria în care te-ai nscut tu i strmoii ti, patria al crei pmânt i-a dat s manânci. Pentru supravieuirea unui neam se cere îndeplinirea a trei condiii simultan: dragostea pentru familie, dragostea de patrie i credin puternic în Dumnezeu. Copilul mic are nevoie de familie pentru a se dezvolta normal fizic i psihic. Intr-un cunoscut experiment din timpul celui de al doilea rzboi mondial,bebeluii dela un orfelinat au fost împrii în dou grupuri. Un grup primea mâncarea necesar la orele cuvenite i în plus, bebeluii erau mângâiai i se vorbea cu ei. Al doilea grup, primea mâncarea necesar la orele cuvenite dar nimeni nu îi mângâia sau vorbea cu ei. Dup un timp s-au vzut rezultatele: copiii din primul grup s-au dezvoltat bine dar copiii din al doilea grup, pe care nu îi mângâia nimeni, dei au primit aceeai mâncare ca i cei din primul grup i la aceleai ore, au murit cu toii. Familia a fost binecuvântat de Dumnezeu. S nu uitm c prima minune pe care a fcut-o Iisus Hristos a fost minunea de la nunta din Cana Galileei. In familie soii înva s devin altruiti, s renune la dorine unul în favoarea celuilalt din dragoste pentru familie i copii. Aici copiii înva s iubeasc oamenii începând cu dragostea de mam i de tat, dragostea pentru frai, dragostea pentru bunici , dragostea pentru strmoi, dragostea pentru patrie i istoria rii, dragostea pentru limba pe care o vorbesc.In familie, de când sunt micui copiii sunt botezai i dela vârst fraged mamele i bunicile îi înva s-i fac semnul crucii, s-i spun rugciunea, îi duc la biseric, îi înva s se spovedeasc i s se împrteasc. Copiii au încredere în Dumnezeu i pot s spun fac-se voia Ta !. Copiii familiilor bune, cu dragoste de neam i cu fric de Dumnezeu vor deveni ceteni buni , pietre de temelie pentru neamul lor, conductori care îsi vor apra patria de toi dumanii ei vzui i nevzui. Scriptura zice: Si va lsa omul pe tatl i pe mama sa i se va lipi de femeia sa i vor fi una . Bineîneles, cine vrea i poate s se clugreasc are libertatea s o fac. In rest, scripture zice c se va lipi de femeia sa. Nu zice c se va lipi de alt brbat sau c va tri common law’ ori va face sex azi cu una, mâine cu alta, va face câiva copii din flori apoi va fugi în alt ora s nu plteasc pensie alimentar.. Si nici nu zice s-i lase nevasta i copiii pentru c o via am i am gsit una mai tânr ! Toate aceste deviaii pe care televizorul, radio, revistele i chiar cola(da, chiar coala !) încearc s-i conving pe copii c sunt normale, nu fac decât s distrug generaie dupa generaie, aduli, adolesceni i copiii, pregtind astfel drumul spre distrugerea neamului. Când vorbesc despre dragostea de patrie, imi aduc aminte orele de istorie din timpul copilriei mele, într-o Românie de dup rzboi, când orele de limba rus erau obligatorii din clasa a patra primar. Da, profesorii erau obligai s ne spun i multe minciuni (exemplu: armata sovietic ne-a eliberat ) dar noi cu toii tiam c sunt minciuni i c ei sunt obligai s vorbeasc aa, deci aceste lucruri treceau pe lâng urechile noastre fr s le ia cineva în serios. Era acea minciun colectiv pe care eram obligai cu toii s o spunem pentru a supravieui. In schimb, când vorbeau despre Buerebista sau de Mihai Viteazul sau de luptele lui Stefan cel Mare clocotea sângele i în profesori i în noi i în clipele acelea am fi fost în stare s ne dm i viaa pentru patria noastr. Oare cum sunt orele de istorie acum, în România ? Profesorii care mai au înc contiin îi fac datoria i îi înva pe copii adevrata istorie. Dar oare câi din ei mai au contiin ? Si ce sunt alea manuale alternative ?. Istoria a fost aa cum a fost., cine are dreptul s vin cu o istorie alternativ ?. Nu url, din morminte, sângele ostailor români mori pe câmpurile de lupt pentru aprarea patriei i a religiei ? Ne place Europa? Ne plac americanii ? Nu ne oprete nimeni s-i iubim, dar s nu uitm c întâi i întâi suntem ROMANI i trebuie întâi s iubim România, istoria noastr român i dup aceea s mai studiem i pe alii. Francezii se mândresc cu ara lor i cu eroii lor, americanii se mândresc cu ara lor i cu eroii lor, de ce noi românii s nu ne mândrim cu ara noastr i cu eroii notri ? Politee, politee dar nici s nu uitm c suntem o ar bun cu un popor mult mai curat sufletete decât multe alte popoare. Ba, mai vin i nite aa zii scriitori românii care se dau drept genii pentru c au gsit o formul nou de a adresa invective la adresa poporului români. Acestor copii teribili (care nu mai sunt copii de mult) vreau doar s le amintesc c Patria e poporul, nu tagma jefuitorilor. Dintr-un modernism exagerat unii chiar strâmb din nas când aud cuvântul patriotism. M înteb: e vorba chiar de modernism sau de vânzarea contiinei ? Poate, totui, e doar pur prostie. Am auzit, deunzi’ , pe cineva spunând : Da, domnule, i mai vine i câte un btrân dinla cu câte o poezie patriotic... Ce s mai spun ? Dac venea cu o revist cu femei goale sau cu o sticl de wisky l-ar fi acceptat sut la sut, dar cu o poezie patriotic ...? Mai trebuie s spun c dac cetenii unei ri nu au dragoste de patrie, neamul e în pericol de dispariie ? Trezii-v, trezii-v, trezii-v ! Nu v vindei sufletul, nu v vindeti neamul ! S ne iubim patria aa cum au iubit-o parinii nostri, aa cum au iubit-o bunicii notri, aa cum a fost iubit din mosi strmoi. Oare suntem noi o generaie de trdtori ? Nu ! De o mie de ori, nu ! Religia este elementul cel mai important în viaa fiecrui om, a fiecrei familii, a fiecrui neam. Nimic nu se poate face fr Dumnezeu. V aducei aminte, din istoria cretinismului, lupta Impratului Constantin cel Mare cu împratul Maxeniu ?. Noaptea, Constantin Cel Mare a visat o cruce imens i a auzit un glas spunând-ui : Prin acest semn vei Invinge. A doua zi, Sfântul Constantin cel mare a dat ordin s se pun semnul crucii pe steagul de lupt. Si aa, Sfântul Constantin cel Mare, care avea o armat foarte mic a reuit s-l înving pe Maxeniu care avea o armat imens. S nu uitm cât de credincios era Stefan cel Mare, s nu-l uitm pe Constantin Brâncovenu împreun cu cei patru feciori ai si i cu sfetnicul Ianache care -au dat viaa pentru patrie i pentru ortodoxism. Si s nu-I uitm pe martirii ucii în închisorile comuniste pentru credina lor. In zilele noastre se duce o lupt acerb împotriva religiei.In vremea comunismului nu puteam lua Bacalaoreatul dac nu luam examenul de Bazele Darwinismului. Acum se încearc forme mai subtile: nvala sectelor în ar, filme care încuraujeaz vrjitoria i satanismul, cântece cu mesaje mai mult sau mai puin ascunse. Românii , atât cei din ar cât i cei din strintate trebuie s rmân ceea ce au fost întotdeauna: cretini ortodoxi. Chiar dac, mergând la o sect primeti nite mobil sau un pachet cu mâncare, trebuie s ii minte c mobila nu o iei cu tine în mormânt, mâncarea azi ai pus-o în gur, mâine o scoi , dar un suflet odat vândut nu tii dac mai poi i mai ai timpul s-l cureti. Pentru c moartea vine ca un ho i la ce-i mai ajut mobila ta dac i-ai pirdut sufletul ? Aici vedem marea i tot mai greaua sarcin a familiei i a bisericii de a salva sufletele (i mai ales sufletele copiilor i adolescenilor) din capcanaele care li se întind de pretutindeni pentru a-I îndeprta cât mai mult de Dumnezeu. Un neam care renun la Dumnezeu se prbuete. S ne inem cât mai puternic de mâna pe care Dumnezeu ne-o întinde i s nu lsm copiii notri i Patria noastr s lunece spre prbuire. In cartea Pitetii a lui Dumitru Bacu sunt descries treptele de distrugere a personalitii prin distrugerea elementelor eseniale pentru un om perfect . Prin chinuri de neimaginat, studentul era forat s renune la familie, spunând cuvintele cele mai odioase la adresa mamei, a tatlui, a frailor. Faza a doua, era renunarea la istorie denigrându-se figurile cele mai importante din istoria neamului. Când, distrus, studentul rmânea fr aceste dou puncte de sprijin , se ddea lovitura de graie: renunarea la religie i nu doar atât: forarea studentulyui s spun cele mai murdare blesfamii. Rmas fr familie, fr patrie, fr Dumnezeu, omul era comlect distrus. Atunci programul acesta se aplica pe fiecare on în parte, în mod forat. Acum programul se aplic pe fiecare naiune în parte, în parte, forat prin înfomentarea poporului i creerea unor condiii mizerabile sau prin manipularea gândirii, prin televizoare, reviste i chiar prin intermediul colilor. Ce putem face ? Simplu. Dac vrem s ne salvm neamul trebuie s sal;vm familiile, s salvm reînviem patriotismul i s ne pstrn ( cei pierdui s se reîntoarc la) religia noastr cea pe care o avem de 2000 de ani : religia ortodox ! Florica Bau ICHIM

Sasha Svet Follow November 29, 2016 Am citit astzi o poveste care m-a impresionat pân la lacrimi. Este de fapt o întâmplare real i tare mi-a dori s a...jung la cât mai muli oameni... tiai c în Canada Ziua naional pentru lupta împotriva leucemiei a fost decretat în ziua în care o românc îi srbtorete ziua de natere? i tii de ce? Pentru c Cristina Ichim a reuit s impresioneze o ar întreag prin lupt ei împotriva acestei boli care amenina s îi rpeasc Mama. Familia Dumitru i Florica Bau Ichim au sosit în anii ’70 în Statele Unite când printele Dumitru a obinut o burs la Princeton. S-au mutat ulterior la Kitchener, la 100 de km de Toronto, îns de Crciunul anului 1988 cei doi prini i cei ase copii ai lor au fost lovii de o veste foarte trist. Florica avea leucemie, medicii estimând c ar mai avea de trit doar patru luni i sftuind-o s îl înarce cât mai repede pe Matei, bebeluul lor de 6 luni.. i dac cei mici nu intelegeau prea bine ce se întâmpl, vestea i-a drâmat îns pe cei doi copii mai mari: Toma (11 ani) i Cristina (10 ani). Refuzând îns s se lase doborâi de ea, au început s lupte pentru a îi salva Mama, dup puterile lor. S-au dus la biblioteca Universitii din Toronto pentru a afla cât mai multe despre aceast boal, au amenajat la subsolul casei unde locuiau un laborator unde foloseau sânge de la porci pentru a face tot felul de teste. i, mai presus de toate, se rugau alturi de tatl lor i de toi ceilali frai ca Dumnezeu s le mai lase Mama. i, dei au ajuns s participe cu success la olimpiade internaional, nu reueau îns s fac prea multe progrese în ceea ce privete boala mamei lor, aa încât Cristina a luat decizia care avea s uimeasc i s impresioneze pân la lacrimi o ar întreag. ... http://www.floareadinasfalt.ro//2016/11/29/Dragostea-unei-

CRUCE DE POM ÎNFLORIND C fericii flmânzii c se vor stura? Cum s m satur, Doamne, c-altfel de-altfel mi-e foame?! Cerind un vers de-odihn din rstignir...ea Ta, mi-e pomul bun de cruce, zburtuit de poame. Mcar odat-n moarte sprea-mi fi cu gloata semnul, îl vor tia în grab, dar jilav fiind lemnul le va sfida coliva, cci aiurind minunii va lstri din slove povestea mea i-a lunii. See more

Intrarea în biseric a Maicii Domnului - 21 Noiembrie - În fiecare an pe 21 noiembrie srbtorim Intrarea în biseric a Maicii Domnului. Dup ce Sfânta Fecioar... Maria a împlinit trei ani, prinii ei, Sfinii Ioachim i Ana, au decis c este timpul s-i împlineasc fgduina de a o da pe fiica lor Domnului. Ei au fcut cu grij toate pregtirile necesare pentru un eveniment atât de important. Intrarea în biseric a Maicii Domnului a fost un prilej de mare bucurie pentru copil, pentru prinii ei, pentru rudele ei, pentru tot Ierusalimul i chiar pentru îngerii din cer. Prinii copilei chemând toate rudeniile din Nazaret unde vieuiau, rudenii care erau de neam împrtesc i arhieresc, cci însui dreptul Ioachim era de neam împrtesc, iar soia lui, Sfânta Ana, era de neam arhieresc; i aducând i cete de fecioare tinere, au pregtit fclii multe i au împodobit pe Preacurata Fecioar Maria cu podoab împrteasc (Vieile Sfinilor). Când au ajuns în Ierusalim, fecioare cu fclii aprinse mergeau înaintea ei, iar prinii, inând-o de mâini, au dus-o în templu. Deci s-a adunat tot Ierusalimul, vzând acea nou petrecere, cum pe o copil de trei ani o duc împodobit cu atâta slav i cu multe lumini; i nu numai cetenii de jos ai Ierusalimului, ci i cei de sus, adic sfinii îngeri, s-au adunat s vad preaslvita ducere a Preasfintei Fecioare Maria () Duceau acum prinii pe Fecioara ctre uile bisericii, înconjurând-o pe ea îngerii i cu toate puterile cele mai presus de lume împreun veselindu-se (Vieile Sfinilor). Preoii au ieit s o întâmpine pe copil, iar prinii au dat-o în grija Arhiereului. Erau acolo, dup cum scrie Sfântul Ieronim, cincisprezece trepte la intrarea în biseric () Deci drepii prini au pus pe prunca cea fr de prihan pe treapta cea dintâi, iar ea îndat, singur, a alergat pe trepte foarte degrab, neajutând-o nimeni, nici sprijinind-o. i alergând la treapta cea de sus, a stat acolo, întrind-o pe dânsa puterea lui Dumnezeu cea negrit () Atunci arhiereul Zaharia a fcut un lucru strin i tuturor de mirare, cci a dus pe prunc în Sfânta Sfintelor, care este dup a doua catapeteasm, în care este chivotul Legii cel ferecat peste tot cu aur i heruvimii slavei care umbreau altarul, unde nu numai femeilor, ci nici preoilor nu le era îngduit a intra, fr numai singur arhiereului, o dat pe an. Acolo i-a dat arhiereul Zaharia Preacuratei Fecioare loc de rugciune. (Vieile Sfinilor) Sfinii Ioachim i Ana au adus jertfe i arderi de tot, apoi fiind binecuvântai de arhiereu i de tot soborul preoesc, s-au întors la casa lor cu toate rudeniile i au fcut osp mare, veselindu-se i mulumind lui Dumnezeu (Vieile Sfinilor). În templu, Sfânta Fecioar Maria a avut pe lâng dânsa fecioare mai mricele care o învau Scriptura i lucrul de mân, iar o mare parte a timpului o petrecea în rugciune. Sfaturi pentru prini 1. Sfinii Ioachim i Ana au dus-o pe Sfânta Fecioar Maria la templu. Ei au lsat-o acolo. Ne-am gândit noi vreodat c Dumnezeu nu ne cere un sacrificiu atât de mare, ci ceva mult mai uor: s ne ducem copiii la biserica noastr obinuit, de unde, dup sfânta slujb, ne întoarcem cu toii acas. Facem noi aceasta? Vara e prea frumos s pierdem Duminica mergând la biseric, iarna e prea frig, mai bine punem copiii în faa televizorului. Ai observat c cele mai bune filme pentru copii sunt duminica dimineaa, exact când familiile trebuie s mearg la biseric? i ai observat cât de adictive sunt aceste seriale? Dac a vzut copilul un episod este o adevrat lupt pentru a-l face s mearg la biseric, în loc s stea în faa televizorului i s se uite la urmtorul episod. Familiilor din ziua de azi li se cere un mare sacrificiu: renunarea la televizor sau, cel puin, limitarea timpului petrecut în faa micului ecran. Este dovedit c televizorul stric celulele nervoase la copii, duce la scderea puterii de concentrare; din cauz c trupul nu se mic atât cât ar trebui s se mite se ajunge la obezitate, diabet, boli de inim. Televizorul duce la distrugerea vieii de familie pentru c membrii familiei, în loc s discute unii cu alii, s-i spun necazurile i s se ajute, se trântesc în faa televizorului i las s li se toarne în cap toate gunoaiele i încet-încet ajung s cread c în via e normal s te pori ca toate personajele fr niciun Dumnezeu care apar pe micul ecran. S stm un pic s ne gândim: oare acest strin numit Televizor nu are prea mult putere în familia noastr? Dac rspunsul este da, atunci s facem tot ce putem s recâtigm controlul asupra familiei noastre. 2. E greu s renuni la o adicie la butur, e greu s renuni la o adicie la igri, e greu s renuni la o adicie la televizor. E greu, dar nu imposibil. Începem cu noi înine. Dac noi ne oprim s vedem serialul nostru, i copiii se vor opri de la serialul lor. Într-o zi ne vor mulumi. Maica Domnului la trei ani se bucura s mearg în biseric i tia s se roage. tiu copiii notri s se roage? Citeam în ziar despre coala aceea din Rusia, unde peste o mie de copii i aduli au fost luai ostateci în prima zi de coal. Întâi ziarele au artat o mân de copil strângând o cruciuli în mân. Apoi, când copila a fost gsit, s-a scris toat povestea ei. Printre copiii ostateci se afla i o fat de 14 ani împreun cu fratele ei de 9 ani. Fata purta la gât o cruciuli i când au fost luai ostateci, de fric s nu se rup lniorul i s piard cruciulia, a scos cruciulia de la gât. Ei, timp de trei zile a inut-o strâns în mân, rugându-se pentru ea i friorul ei s scape cu via. În afara colii, mama se ruga i ea împreun cu alte mame. A treia zi, când ostatecii au început s fug în timp ce teroritii trgeau în ei, fata s-a prbuit la pmânt, strângând cruciulia în mân, sub privirile disperate ale friorului ei care o ruga s nu moar. Ajuns ulterior la spital, fata a fost salvat; o schij a ptruns în creierul ei, dar nu a atins puncte importante. Doctorii au hotrât, deocamdat, s lase schija acolo. Aceast întâmplare m-a impresionat enorm. Aceast fat de 14 ani în prima zi de coal purta la gât o cruce. Cum s-au îmbrcat copiii notri în prima zi de coal? Ne amintim bine: am cheltuit o mulime de bani i le-am cumprat o mulime de lucruri, dar cine din noi s-a gândit s cumpere o cruciuli pe care copilul su s o poarte la gât în prima zi de coal? i chiar dac le-am fi cumprat copiilor notri o cruciuli, ar fi purtat-o ei la coal sau ne-ar fi refuzat sub motiv c nu e cool? 3. i acum cea mai tulburtoare întrebare pe care suntem forai s ne-o punem: dac ceea ce s-a întâmplat în Rusia s-ar fi întâmplat la coala copilului nostru, ar fi avut copilul nostru armele spirituale necesare pentru a supravieui? Ar fi avut el crucea pe care s o strâng în mân? Ar fi avut el credina în Dumnezeu care s-i dea linitea i puterea de a rezista? S-ar fi gândit el s se roage la Dumnezeu i ar fi tiut el s se roage? S ne ajutm copiii pân nu este prea târziu. i singurul drum este cel ce duce la Dumnezeu, trecând prin Biseric. ( Din cartea GRDINA CU ÎNGERI I SFINI de Florica Bau-Ichim)

I EU AM AVUT CANCER (Despre o minune a Sf. Nectarie) Era un fel de a spune c priveam pe geam. De fapt, gândurile noastre erau adânc scufundate în frig, tcere... i frica rspunsului. În cele din urm, ea: ''Dar cum au ieit analizele?'' Tocmai aici era cheia problemei la o u de la blocul vecin. Dr. Andrew Smith, de la Sunnybrook Hospital din Toronto, cel care m operase de colon, cu câiva ani în urm, mi-a trimis mesaj prin Mary, secretara lui, s repet analizele. Înseamn c e posibil s fi revenit. Dar de ce tomografie? O fi metastaz? Afar, început de ianuarie. Perioada cea mai scârboas a anului. Cea, umiditate de la Marile Lacuri, zpad murdar i viscolul care te ptrunde pân la oase cu întunericul singurtii... *** ''Deci, nu metastaz, cancerul de colon nu a revenit, dar la tomografie mi-a ieit c am o tumoare la plmânul stâng care necesit urgent operaie'' îi spun Florici. ''Îmi vor extirpa plmânul bolnav, apoi terapie s poi respira numai cu un plmân. Programarea pe 3 februarie.'' Vestea a venit ca un trznet pentru srmana nevasta i o vd i acum cum i-a scufundat faa în palme. Tcere. Apoi iari tcere. Fiecare cu gândurile lui. Ea - de unde tie el c nu s-a rspândit cancerul la plmâni? M minte, ca s m crue. Eu - la copilul de patru ani, cel care nu putea s pronune bine pe ''R'' : ''Vleau s m fac pleot!'' De vreo sptmân i ceva m luptam cu o rceal, sau grip, destul de afurisit. Florica m tot trimetea s merg la clinic, eu - nu i nu, aa cum cpânos am fost toat viaa. În fine, cedez. Doctoria îmi prescrie un antibiotic pentru 10 zile. Pe 3 era operaia, pe 4 se împlineau cele 10 zile când terminam antibioticul. ''Ce-ar fi s nu-i spun chirurgului i s m fac c plou?'' îi spun Florici. '' Eti nebun?'' i cum sunt toate aromâncele, o vd c pune mâna pe telefon i sun la Sunnybrook Hospital. Se amân operaia. Dup 10 zile doctoria m anun c antibioticul nu a lucrat. Alt antibiotic, alte 10 zile, iari telefon lui Dr. Andrew Smith s amâne operaia. ''Dar ce? Crezi c avem un singur pacient? '' îi rspunde secretara. Dup negocieri, sunt programat pe 16 aprilie. The last chance! *** La fiecare doi, trei ani treceam pe lâng moarte. Cei de la urgen nu puteau descoperi care e cauza c umpleam W.C-ul cu sânge, apoi m fceam bine i m externau. Pe 14 aprilie o doctori de la ''St.Mary's Hospital'' îmi spune c voi fi operat peste câteva ore. Era vorba de o arter de deasupra stomacului care se rupea dind când în când i care se vindeca singur, dup cum putea, foarte bine, s nu se mai închid. Operaia, repet. trebuia sa aib loc pe 16 aprilie. Din nou telefon chirurgului din Toronto s amâne intervenia chirurgical pentru c m aflu în alt spital, cu alte probleme. *** Aveam la biserica noastre nepreuitele moate ale Sf. Nectarie. De câte ori, dup ce pleca lumea de la vecernie vorbeam amândoi spunându-mi toate necazurile mele. El tcea i m asculta. Cum ar zice gospodarii de pe aici ''he was a good listener''. Da ce nu-i spuneam eu? Ultima oar, din camera de spital: ''Da', bine, Printe Nectarie, eu m rog s m fac bine i tu m aduci în spital. Se poate aa?'' i parc am auzit o dojan blând, ca a unui moldovean: ''Mi, tu eti prost, sau te faci? Dac eu nu te aduceam aici cei din Toronto ar fi fost ocupai cu tierea cu tierea plmânului i nimeni nu ar fi tiut ce se întâmpl în abdomenul tu.'' ''Au, au, cugetam prin întuneric, aa este, ai dreptate Printele meu drag. Te rog s m ieri. Sorry!'' Dr, Andrew Smith mi-a mai dat o ans. Ultima, dup atâtea amânri. Pe 20 mai. Ei bine, tot din întâmplare, pe 20 mai îi moare mama i operaia se amân din nou. *** Florica avea un doctor hematologist ( soia se lupta cu leucemia de 23 de ani) foarte bun i înelegtor pe Dr. Minden. Aflând de peripeiile mele cu data operaiei îi recomand pentru mine pe Dr. Peter Elliot, unul din cei mai buni chirurgi din Canada, Îl vd i acum pe Dr. Elliot. Scurt, gras, cu chelie i energic foc. A chemat pe secretar i dup ce mi-a citit dosarul de vreo câteva kilograme se adreseaz lapidar acesteia s m programeze în prima sptmân din iunie. Îmi explic în termeni medicali toate procedurile din care am îneles, spre uimirea mea, c el urmeaz al coal decât cea a mcelarilor i c, pe scurt, nu-mi va tia nici un plmân, ci doar va extirpa tumoarea i c voi urma tratamentul de citostatice i celelalte. Aa se face c Sf. Nectarie cruia m rugasem cu lacrimi ca s m ajute s nu-mi taie plmânul m-a ajutat prin minunea atâtor amânri i ''coincidene'' s ajung la Dr. Peter Elliot. Începusem înfricoatul drum din începutul lui februarie i-l terminam în prima sptmân. Luni am avut operaia i duminic fceam Sf. Liturghie cântând cu amândoi plmânii aducând mulumire lui Dumnezeu i dragului meu printe i sfetnic de tain - Sf. Ierarh Nectarie. DUMITRU ICHIM Kitchener, Ontario

COARNE DE MELC Te-am cutat vertical apte ceruri, credeam c te joci cu stelele. M-ai cutat orizontal apte vi,... credeai c m joc cu râurile. M-ai bnuit în altul, i gândurile-au fcut hora pe un inel strin. i totui ne chemm i totui ne dorim. Vom fi mereu aproape, dar ca dou coarne de melc.

GRDINA CU ÎNGERI I SFINI CUVIOSUL LAZR - 7 Noiembrie -... Cuviosul Lazr s-a nscut în Asia din prini cretini. La naterea sa, un nor luminos s-a artat în cas, semn al vieii sfinte pe care avea s o duc. În copilrie înv- a cu dragoste despre cretinism. Crescând, l-a cuprins dorul s mearg la Sfântul Mormânt i se gândea s fug acolo. Pentru a-l opri, prinii l-au închis în mânstirea Orovilor. Profitând de neatenia clugrilor, foarte tân rul Lazr a reuit s fug. Pe drum a gsit un tovar de cltorie, dar acesta, în loc s-i fie sprijin, a încercat s-l vând sarazinilor. Prin grija lui Dumnezeu, un cre- tin a auzit cum se fcea tocmeala i i-a spus lui Lazr, iar acesta a reuit s scape fugind într-un munte din apropiere. Rtcind prin munte, a întâlnit un clugr cruia i-a povestit totul, iar acesta l-a sftuit, inând cont de vârsta lui fraged i de lipsa de experien în lupta spiritual, s amâne plecarea la Ierusalim i s stea pentru un timp în mânstirea din acel munte, la care clug rul era stare. Lazr a îneles c aa era bine, a intrat în mânstire i pentru muli ani a dus viaa aspr a c- lugrilor. Dup moartea stareului, Lazr s-a retras sin- gur într-o peter. Cu timpul, în jurul lui s-au strâns mai muli clugri. Vestea despre sfinenia lui se dusese pân departe i muli erau cei ce veneau s îl vad. Deci s-a vzut nevoia construirii unei mânstiri, ceea ce s-a i f- cut. Dup muli ani, Cuviosul Lazr a decis c este timpul s mearg la Ierusalim. i mergând acolo, dup ce s-a închinat la locurile sfinte, s-a retras la lavra Sfântului Sava. Dup ase ani a fost hirotonit preot de ctre Patriarhul Ierusalimului, iar dup ali apte ani s-a retras în pustie, unde i-a construit un stâlp pe care a stat muli ani de zile luptându-se cu ispitele i nevoile. Îndemnat de o voce divin, a plecat înapoi spre patria lui. Pe drum, trecând printr-o pdure i-au ieit în cale doi uri, dar neputând s fug a fcut asupra lor semnul crucii i urii s-au dat la o parte lsându-l s treac. Dup un drum greu i anevoios, Cuviosul Lazr s-a întors la mânstirea Orovului, de unde fugise în tinere e. i s-a dus vestea despre întoarcerea sa i lume mult venea s îl vad i a venit, fericit, i mama sa. Dar tatl murise. De acolo Cuviosul Lazr a plecat la sihstria din dreptul muntelui Galisiului unde a stat pentru un timp, ducând o via sfânt i muncind greu la îmbuntirea sufletelor credincioilor. Doritor de singur tate i rugciune în linite, s-a retras într-o peter din vârful muntelui, unde s-a luptat cu multe ispite i greuti. Cu timpul, au început s se strâng clugri în jurul su, deci s-a gândit s construiasc o mânstire. Într-o noapte, într-un loc i s-a artat un stâlp de foc care ajungea pân la cer i a vzut îngerii urcând i coborând pe el. A tiut c acela e locul unde trebuie s construiasc mânstirea. i acolo a construit mânstirea, fcând i un stâlp. i s-a suit deasupra lui, luând numai o hain de piele, cu capul descoperit i descul i purtând fiare grele. (Vieile Sfinilor pe Noiembrie) Cuviosul Lazr a fcut multe minuni, printre care s- turarea a apte sute de monahi cu trei pâini binecuvântate de el. Îmbolnvindu-se grav, Cuviosul Lazr îi a- tepta sfâritul, dar ceilali clugri se întristar atât de mult încât, Cuviosului fcându-i-se mil de dânii, s-a rugat la Maica Domnului s-i mai dea timp de trit. Cuviosul Lazr a vzut-o pe Maica Domnului cerând de la Domnul nostru Iisus Hristos s-i mai dea 15 ani. i, într- adevr, Cuviosul Lazr a mai trit 15 ani, ducând o via plin de nevoine, în ultimul an suferind mult. A tiut dinainte când va muri, dar nu le-a spus ucenicilor. Când a trecut la Domnul, un nor luminos s-a artat la stâlpul pe care îi dduse sufletul Cuviosul Lazr i c- lugrii, vzând norul luminos, se strângeau la stâlp. Cuviosul Lazr a fcut minuni i dup moartea sa. Cuviosul Lazr se srbtorete în fiecare an pe 7 noiembrie. ÎNTREBRI PENTRU PRINI 1. Am fost tulburai gândindu-ne la încercarea tân- rului Lazr de a fugi la Ierusalim i de pericolul prin care a trecut pentru c nu i-a ascultat prinii? Ne cer copiii notri sfatul când au de luat hotrâri importante? Am reuit s ne apropiem sufletete de ei astfel încât s ne spun toate frmântrile lor i atunci când sunt derutai s fie dornici s asculte opinia noastr? Si totui se întâmpl uneori c, oricât de mult am încerca i oricât am explica, tinerii fac tot ceea ce vor ei, uneori cu rezultate triste pentru ei i pentru alii. Suntem noi gata s-i iertm pe copiii notri, aa cum Tatl nostru din ceruri ne iart pe noi? Suntem noi gata s-i ajutm s ias din necaz? Iar dac au greit foarte, foarte ru, fcându-ne s spunem: m-a fcut de râs în faa lumii, avem noi dragostea necesar de a trece peste mândria noastr i peste ce zice lumea i, apropiindu- ne de ei cu iubire, s-i aducem înapoi la viaa normal a unui adevrat cretin? Grea e viaa prinilor din ziua de azi, dar nici viaa tinerilor nu e uoar. Nu m refer numai la viaa fizic i material, ci mai mult la viaa spiritual, care este bombardat de tot mai multe i mai multe ispite, îndoieli, incertitudini, minciuni. 2. Oare Cuviosul Lazr a mai cerut timp pentru c îi era fric de moarte i pentru c voia s-i triasc via- a? Nu. Cuviosul Lazr era pregtit i chiar bucuros s plece din aceast vale a lacrimilor, dar grija pentru ucenicii si l-a fcut s cear mai mult timp. Aa cum unele mame, suferind mult, dei sunt gata s plece, mai cer timp s-i mai creasc, înc puin, copiii. Ce a fcut Lazr cu timpul primit? I-a ajutat pe ucenicii si, a postit i mai mult, cci în cele apte zile ale sptmânii nu mânca nimic, iar când trebuia s mnânce, hrana lui erau verdeurile crude (Vieile Sfinilor pe Noiembrie). În ultimul an a avut dureri groaznice de picioare, care i se umflaser i erau pline de rni. Oare noi am fost vreodat în pericol de a muri (accident sau boal grea) i ni s-a mai dat timp de trit? Cum am folosit timpul în plus care ni s-a dat? Dar cum folosim timpul pe care îl trim acum? Înelegem noi c fiecare zi din viaa noastr e un cadou de la Dumnezeu? Îneleg copiii notri acest lucru? Oare de câte ori, când i-am întrebat pe copiii notri ce fac, ei ne-au rspuns: killing time (omor timpul)? Oare timpul nostru ne-a fost dat pentru a fi omorât sau pentru a fi folosit? i oare ce sunt jocurile pe internet i televizorul decât killing time, timp care ar trebui s fie timpul de familie, când prinii i copiii stau de vorb unii cu alii, îi împrtesc necazurile, se ajut, timp în care prinii i bunicii pot s le vorbeasc nepoilor despre religia lor, s-i învee s se roage, s-i învee s se poarte, s-i învee ce e bine i ce e ru. tim noi s ne folosim timpul astfel încât s srbtorim în familie srbtorile cretine, mcar cele mai importante dintre ele? Dar oare avem un calendar cretin în cas, ne uitm în el i tiu copiii notri cum s cerceteze acest calendar? Poate doar oamenii aflai pe pragul morii în- eleg adevrata valoare a timpului, pe care n-o s-l mai aib. Fie ca Dumnezeu s ne ajute s folosim cu înelepciune timpul nostru rmas. (Din volumul ''Grdina cu Ingeri i Sfini'' de Florica Bau Ichim)

Ceva numai suflet. Ganduri din alta lume. De msor marea cu cotul Lutului nu te-oi da totul In marama si-n mslin ... o sa te ascund... putin orhidee esti si ceara si ureche si vioara Unde noptile am mas Doar lumina mi-a ramas. Despartirea nu vrei c un luceafar fu suveic dar nici eu ca din amnar Ti-am dat flacari de clestar. Beduin, dar si pustiul, Vietuiesc vietii nestiul Si ca sarpele mi-l rup cand va fi sa ma dezrup. Dumitru Ichim

uneori oboseti chiar i de moarte, i-i iei viaa din nou

PSALM CE S-A JURAT PE PÂINE Eti nopii mele ziu, eti zilei mele sear - Neajunso, nepermiso, miraj din dune-n dune, Pe umr, loc aripei, ia forma de vioar... S-i zbor tristei ascunse ce Cartea nu le spune! În iad s-mi fie mintea, s ard-n strâns de mturi Gunoaiele ce gândul aduce'-nchipuirii: Poi Tu gândi absurdul s nu mai fim alturi? Nedrept spre-a fi dreptii, rmâi ce-mi eti iubirii! Cum s-mi ucid vecia? Nu-i ea tot ce ne leag? N-ai cum s scapi de mine, ca focul de vpaie! Mi-ai spus, când n-au fost atri, c-s eu fiina drag, i-apoi jurai pe Pâine, iar nu pe-un snop de paie, C nu pentru Luceafr, Tu ai semnat cu sânge, N-ai cum s-i stingi Iubirea i nici pe-a mea poi stânge!

PSALMUL TRISTEILOR DE GRÂU Crarea ctre templu prin slov nu Te pierde, Profeticul seminei prin vl parc-ntristeaz, Dei-nserat m-ntunec, tiu c Tu chemi... prin verde. Oh, slbicinea spumei oceanul Îi trdeaz Magnifica putere, dar delicat i - Mslini în visuri albe ningând pe sterpiciun. Nu tii? Te-atept sub umbra lsat de peni, Când Tu aprinzi în mine tristei nespuse-n strun. De-s trist cum poi fclia s n-o invii la mas? Din pilda cu limanul deznoad iari linul, Renun a mai bate la propria Ta cas i f-n inelul nunii rod nou s dea rubinul! Întoarce-Te Iubire i-n schimbul de scripturi Te iert chiar i de moarte, c scris e s nu furi!

PSALMUL FRATELUI LUI TOMA, ZIS GEAMNUL Predestinarea toamnei-'i, din agurizi s tie S-i fac boaba fagur pe-un rsrit al lunii, Cum dragostea i vinu-s dure...rii alchimie, C nu degeaba Cana fu primul port minunii. Mi-ai dat blestem de ap, miraj furând hotarul, Tu, tot mereu dincolo, de-a pururi desprire! Vorbesc ca omul singur... Nu s-a umplut paharul? Cum de-au gsit în mine plai bun de rstignire? Oprete-n drum Damascul, destul pentru epu; F tot ce vrei cu mine, arunc-m-n rân! Sau inversându-i rolul, de ce când bat la u, Tu eti prin Galileia, plecat de-o sptmân? Destul mi-e cârcotirea, Tu, Pâine pentru seamn, De luai pe Toma-n brae s nu-l uii nici pe Geamn! DUMITRU ICHIM

PSALM DE CÂINE MAIDANEZ Mi-s stelele i câinii orientare-n noapte, Fost alungat cu pietre, lor - maidaneza javr! Ce-a face fr Tine, port inimii i lavr,... Când ura le dospete din putrezitul lapte? Tu taci i mi-i destul i-acest mângâiere, Poate c n-ai cuvinte s-mi oblojeti pe ran Cum visul se strecoar pe sub închis de gean, C nu din bâzâial creti fagurul de miere. M-a întrebat iubita, 'naintea prsirii, Cât cântrete-un vultur i dac-i bun la tav.. Mi-ai zis la boi nu grâul, ci paie dai i pleav, i nici nu pui în troac sonetele iubirii! ''Vezi crinii, mi-ai zis iari, sporesc a ceruri soiul, C tiu s toarc-n floare, murdarul i gunoiul!''

FLORICA BAU ICHIM Grdina cu îngeri i sfini Educaie cretin... Editura Vremi, Cluj-Napoca, 2015 Cartea poate fi gasita si la libraria Babes-Balyai din Cluj Fragment: Pogorârea Sfântului Duh ,,Promisiunea Domnului Iisus Hristos de a trimite un Mângâietor Apostolilor s-a împlinit la zece zile dup Înlare, în a aptea Duminic dup Înviere. ,,i când a sosit ziua Cincizecimii, erau toi Apostolii împreun la un loc. i din cer fr de veste s-a fcut un vuiet, ca de suflare de vânt ce vine repede, i a umplut toat casa unde edeau ei. i li s-au artat, împrite, limbi de foc i au ezut pe fiecare dintre ei. i s-au umplut toi de Duhul Sfânt i au început s vorbeasc în alte limbi, precum le ddea lor Duhul a gri. Din poeziile pentru copii ale Florici Bau Ichim Limba lui e lene exerciiu pentru ,,l Licurici lucind aici limuzin cu lumin. Luna-n lunc lumea-arunc. Libelula doarme-n noapte, Luna lunec pe noapte. Floricica Mie! În grdin mititic a-nflorit o floricic. N-a plantat-o nimenea, a crescut aa i ea! Se înal ctre Soare puior plpând de floare, nici nu cere nici nu-ntreab, doar îi vede-ncet de treab, nici nu plânge, nici suspin, doar hrnete o albin i când orele se scutur’ odihnete câte-un flutur’. Domnului petale-nchin modelând în miez lumin i-n smân, ap vie, floare mic, albstrie

DESEN ÎN CRBUNE În loc de cletele heruvimului, cu buzele jarul aprins voi lua. Vei fi adumbrita luminii,... chiar dac-n locul prea scumpelor uleiuri de pe pânz desenul va fi doar în crbune. Dumitru Ichim

PSALM LA ZIDUL PLÂNGERII Luai plecând de-acas doar scârâitul porii... Blngnind ââna-n damf de tabac i vodk; Sub geamul spart din slcii rmase-aceeai lotc Prin cea...Precum toamna când marea-i mut morii. 'Nainte de-a fi iarb, voiam Ierusalimul S-l vd piatr pe piatr... Sunai din corn de taur! Te bucur Sioane, Iubire-n strai de aur, Spre slava Ta sub dalt oprit e heruvimul! A Dragostei mireas! Aplece-se smochinul, Psaltirion ce plânse prin mine tot a jale! Cântai dintru cimpoaie, din trâmbii, din chimvale i facei loc s treac prin inim asinul! ...Pun degetul pe hart i-ntreb cu ochii ghidul: ''Pe-aici mi-a fost Iubirea? Ce-a mai rmas e Zidul?!''

DENIE Din nou îs copil primvar cu denii Miros de salcâm, de pelin, de urzici, i mama îmi d iar cmaa cea alb cu jocuri de crini înflorind în arnici.... Chiar lacrima lunii aduc din prisac arzând peste slov în mâni de monah. M’nchin cu mlinii i -Ti pun lâng cruce, adus de la stân, un fluier valah. copilul din fotografie, sunt eu :)

Blessings from Canada to everyone!

ANIVERSAREA PUNII ALBE La mormântul poetei Florica Bau Ichim Vezi, anii notri cum s-au dus?... O via-ntreag te-am iubit, i azi la fel, dar cu-n sonet în plus. i cum s-au dus prierii , vezi? Cât te-am iubit! Cum nu i-au spus neîndrznitele-mi livezi? Opritul timp umbrar floriu De ce nu vii? Inel din lun i-am cules floare de col de lâng pinul de târziu ce nu m lai i eu s-l tiu. Cad frunze-atinse de apus, ecouri acatistul es: Vezi, cerbii notri cum s-au dus? Rspund cu brad, optind, încet cuvânt ce-o via-am tinuit: Te-atept disear-ntr-un sonet ce-abia a înflorit!

ÎNAINTE DE CRCIUN Parc nici n-ai plecat atât de departe, peste ape i peste pduri,... ci pe-undeva prin colindul lui Dickens; acum, de Crciun, mai întârzii pe la vitrine, cumprturi. Din când în când pun degetul în carte, uitând c ai plecat peste ape, pduri, peste timpul ce vreau s-l îndrept i atept s aud pe scri paii mruni ai ti si iari atept i ascult... S nu i se -ntâmplat ceva ru, îmi spun, e-adevrat c-i îmbulzeal de Crciun, dar niciodat n-a-ntârziat aa de mult. Chiar i pendula, de ateptatul tu, bate mai des i mai tare-n ecou. M duc la fereastr i atept din nou cineva s opreasc maina. O, Doamne! E noapte... i eu deja trei ore-am irosit, din noaptea sfânt de Crciun pe-ntuneric uitând cel puin ca s aprind lumina. Din " Psaltirea apocrifa a dreptului Iov" (Poezii pentru Flory)

CÂND VENICIA D ÎN PÂRG De ce din când în când se face’n mine întuneric... pân la margine de gând fricii frmântul i nu pot s strig, m zvârcolesc s fug i sunt lipit de hum? Fr de Tine tare-mi este frig i n-am nici un tciune, e-n jurul meu ceva ce m sugrum damf ce îngâmf luciferic. De ce din când în când se face’n mine întuneric pân la margine de gând? i-am auzit rspuns, dar fr glas, de sub blidarul din chiler: O via’ntreag n-ai avut habar, lemn ru i crpnos,sucit tot spre cârtire, c înluntrul tu, eu, Fiul de Tâmplar, ciopleam în ua ta pe dos, cu-a inimii btaie’n ciotul ru, o ferstruic oaspete de cer s poi privi i tu când m vor duce, în locul tu la rstignit din nou, printre dughenele din târg. O via’ntreag n-ai avut habar cine-i btea în piept ctre rotundul plin de har. Vino, acum i gust din mrul oferit pe cruce care de-atâta rou-a prins mireasma când venicia d în pârg!

Piatra coloanei de foc Focul din vatr ne arunc pereilor lcomire alb de umbr, joc i scriptur....Continue reading

Escatologica De vrei îmbriarea lui s te cuprind, nu-i cuta în juvaier... crare, miez, înelepciuni, nu-i focul nici cenu, nici tciuni, ci-nva de la duhul sfânt al apei s-i fii asemuirea, întru toate cer. Numa-n lumina linititei unde iubirea i-arat strlimpezimi de-oglind, când foc-izvor pe focul-dttor spre ultima sorbire i-e sete s-l ating, cum lumea-n rsrit o s se sting. Au nu oricare cântec vechi se re-noiete prin ecou? Va fi i cerul i pmântul nou, o singur vpaie ne-o fi lutul când ne-om rosti din buze noi fiina i srutul. See more

DE VORB CU OLARUL Ru ai ieit cu mine la socoat, tot asudând cu lutul meu pe roat. Troheul, iambii ie pe ulcic ... voiai s-i scrii în smaluri, uitând de ghiontul ce-îi d graba, dar tare-mi este fric de mâinile-i frumoase c le-ai mânjit degeaba, c nici o strachin mcar nu i-a ieit din cântec i sudoare. Tot mai visezi în meteug de-olar din lutul meu povestea de ulcioare? Cu mine întocmeala i-a greit, cercând din lutul aiurelii zbuc s scrii cu nelumitul brâu pe oal întreaga toamn-a doinelor de nuc. Arunc-mi lutul fr jale, fr fric; urzit a fost,de ce nu vrei s crezi, spre-a deveni o alt chibzuial? M va culege pentru cuib vreo rândunic asemeni mâinii Lui i eu asemnare s-I in cuvintele-n tiubeu de lut, flmândele de psalmul Lui, pân vor ti ca pe de rost lumina s I-o zboare. See more

M MAI IUBETI TU OARE? . Eternitatea, clipei, crezurm c-i paharnic,... Dar cine-a privit timpul, din spate, cum arat? Tot ce vedem doar umbrei îi e nespus de darnic, Când ignorm c drumul st-n osia de roat. . Asear, mrii negre, ddui la vânt rsfoiul... Uitând c eti Cel-Venic, Te-a prins de mine dorul! Chiar în cderi cascadei Tu vezi spre cer uvoiul, Seminelor - foc verde i chivernisitorul. . Mereu, îndrgostitul,nesigur de cea drag... Acum observ c-n Tine-i noian de gelozie, C marea n-ar fi mare de nu ai vrea-o-ntreag, Talaznic-n furtun, vezuvian de vie, . C-aa i-ai vrut iubirea, liman s n-o cunoasc, Tu m-ai prdat de moarte, 'nainte s m nasc!

AUTOBIOGRAFIE Eu n-am murit. Numai cei de la masa timpului pot flmânzi de timp i chiar muri. Un cântec nu tie s moar;... el poate adormi anotimpului, dar e trezit din nou de vioar. See more

BILET Când vei gsi aceste cuvinte, eu voi fi departe,... dincolo de via i moarte, dincolo de crin, dincolo de nea. Cheia, de data aceasta, am ascuns-o sub stea. Ca s nu te sperii de plecarea mea, lâng oleandru nite oapte dintr’o poveste pretins, iar pentru frica de noapte i-am lsat la fereastr gutuia lunii aprins.

DUP PUNCT SE’NCEPE CU LITER MARE Aici îngenunchez pe ale Tale trepte, cu-amestec de sânge i sudoare: Cine pe cine se moare când cele dou drepte... ajung întretierii? De ce punctul lor Iscoditorul Învierii , cugettorul ar spune, c n-ar avea dimensiune? i viaa lor i viaa mea acelai scop intersecteaz, dar scopul sâmburul din raz , purcesul spre minune de ce nu ar avea dimensiune? De-aceea mi-este fric i frica m desparte c-s rtcit i de via i de lipsa ei i nu posed nici propria mea moarte. Ii aminteti de strachina cu linte? Ei n-au tiut c gustul ei de var te ispitete piprat spre nefiin. Printe, de este cu putin, înva-m s cred c poi s deprtezi acest pahar, c nu mi-i fric de amrciune ci doar c punctul nu ar avea dimensiune. C dac e nimicului asemnare de unde vom începe cu litera cea mare? See more